Jigul plonjeaza spre adancuri in cautarea substratului. Cardul e inca acolo…zeci de priviri pofticioase urmaresc potentiala prada. Ambuscada e iminenta. Frenezia hranirii pune stapanire pe grup, iar vargatii ataca twisterul cu sinceritatea de care doar ei sunt capabili. Rand pe rand, capturile vin sa confirme una dintre axiomele pescuitului: bibanii nu stiu sa spuna „nu”…
Probabil ca pentru multi dintre noi pescuitul bibanului se confunda cu inceputul pescuitului. Si totusi, cum se face ca un peste atat de naiv, ce poate fi pacalit chiar si de catre copii, nu e chiar atat de usor de gasit mai tarziu, cand experienta ar trebui sa transforme localizarea lui intr-o chestiune facila, la indemana oricui?…In realitate lucrurile nu stau chiar asa, caci bibanul copilariei a renuntat intre timp la docilitate in favoarea mobilitatii. Azi, cardurile de bibani se afla intr-o permanenta tranzitie de la un loc la altul. Localizarea acestora pune probleme in special din cauza faptului ca trebuie realizata atat in plan orizontal cat si vertical. Locurile in care sansele de a intalni filonul bibanesc cresc considerabil sunt denumite generic structuri, si sunt reprezentate de: platouri, palcuri de vegetatie, plauri, agataturi, praguri etc.
Odata ajunsi intr-un astfel de loc trebuie sa determinam adancimea de hranire a pestilor. De cele mai multe ori, bibanii stationeaza in preajma substratului, dar exista si situatii in care acestia vaneaza in straturile superioare ale apei. Pentru inceput, jigul va fi mentinut in apropierea fundului, insa, daca atacurile lipsesc, naluca trebuie prezentata pe intreaga coloana de apa. Momentul din zi in care pescuim influenteaza localizarea si gradul de activitate al bibanilor. Astfel, daca pescuim la amiaza, in conditii de soare puternic, e bine sa cautam zonele cu apa mai adanca sau cele umbroase unde vazul si linia laterala ii confera bibanului un avantaj cert in raport cu prada in momentele premergatoare atacului. Pe de alta parte, dimineata si seara raidurile bibanilor vizeaza in special zona malurilor. Gradul de turbiditate si curentii de apa constituie doar doua variabile ce pot influenta decisiv localizarea cardului, dand apa la moara celor care cred ca in pescuit nu exista „reguli”.
Nu voi insista prea mult asupra echipamentului folosit in pescuitul bibanului, dar trebuie spus faptul ca, data fiind conformatia gurii acestui peste, batul trebuie sa fie suficient de flexibil incat sa nu distruga tesuturile moi din zona bucala. Tot in acest sens, inteparea trebuie sa ia forma unei contre scurte, nefiind nevoie de o miscare ampla.
Momelile folosite trebuie corelate cu dimensiunea pestilor pe care ii vizam, cu precizarea ca, in cazul bibanului, folosirea unei momeli de mari dimensiuni nu inseamna intotdeauna peste mare. Lacomi din fire, bibanii vor ataca de multe ori momeli ce depasesc vizibil capacitatea lor de ingestie. Si totusi, ce alimenteaza agresivitatea pronuntata a acestei specii? Pe langa avantaje evidente, viata in card determina si efecte secundare, cum ar fi exacerbarea concurentei pe perioada hranirii. Nu de putine ori, in momentul in care am intepat un biban vom observa ca alti doi, trei sau mai multi congeneri il flancheaza incercand sa ii fure prada. Dupa localizarea cardului de bibani, stimularea concurentei trebuie sa fie principala preocupare a pescarului de spinning aflat in cautare de vargati. Va trebui sa jonglati cu dimensiunea, culoarea, vibratia si evolutia nalucilor din trusa pentru a mentine contactul cu cardul. Mai presus de orice, in pescuitul bibanului e nevoie de adaptabilitate. Constanta capturilor e cea care confirma corectitudinea alegerilor facute. Trebuie sa fii mereu pregatit sa o iei de la capat, caci twisterul ce ti-a adus biban dupa biban poate oricand sa cada in dizgratie. Farmecul acestui tip de pescuit consta in faptul ca poti avea parte de un „inceput de partida” la fiecare cinci minute, caci bibanii nu agreaza autosuficienta. In momentul in care trasaturile inceteaza primul artificiu la care poti apela e modificarea greutatii jigului. Daca partida are loc in anotimpul cald, un jig mai greu aduce, aproape de fiecare data, acel plus de viteza ce va face diferenta intre o urmarire nefinalizata si un atac hotarat. Temperamentul coleric ii obliga sa raspunda prompt oricarui tip de provocare.
Vibratii si diferite culori folosite la pescuitul bibanului
Daca un jig supradimensionat nu rezolva problema, atunci modifica vibratia si culoarea nalucii. De-a lungul timpului am observat faptul ca bibanii reactioneaza mult mai clar comparativ cu salaii vis-a-vis de culoarea nalucii folosite. Albul, rosul sau motor oil sunt cateva dintre culorile cu priza la pescari, dar si la pesti, insa nicio alta culoare nu e de neglijat atat timp cat bibanii demonstreaza in permanenta ca apetitul lor nu cunoaste limite cromatice. Condimenteaza-ti twisterele cu putin glitter si pregateste-te…vine ziua bibanilor mari!
