3. Comportamentul de hranire
3.1. Comportamentul de hranire la caracuda (vezi figura 1): de cele mai multe ori aceasta preia hrana doar de pe substrat si rareori din masa apei. In momentul administrarii hranei pestii vin destul de repede la locul unde aceasta cade pe substrat, preiau cate o portie si se indeparteaza, apoi revin pentru alta portie. Nu am observat manifestari agresive la caracuda in timpul hranirii.
3.2. Comportamentul de hranire la carasul argintiu (vezi figura 2): carasii preiau hrana in special de pe substrat, dar si din masa apei, intr-o masura mult mai mare decat caracuda. Descopera rapid hrana si o preiau dupa un dans viguros in zig-zag in jurul ei. Prin aceste miscari in zig-zag pestii isi asigura o zona libera in preajma hranei, indepartand competitorii de la aceasta. Astfel se produce o ierarhizare a indivizilor in functie de talie si de vigoare (Craciun, 1998), cei mai mari hranindu-se primii.
4. Comportamentul agresiv
4.1. Comportamentul agresiv la caracuda: nu am observat nici un fel de manifestare agresiva intraspecifica.
4.2. Comportamentul agresiv la carasul argintiu: intraspecific s-a manifestat in forme incipiente, in special in momentul administrarii hranei si, mai rar, in alte momente, prin usoare ciupiri ale altor indivizi sau, mai des, prin afisarea unei posturi agresive cu inotatoarele dorsala si anala extinse, fara ca pestii sa se mai ciupeasca.
B) Acum vom discuta despre aspectele comportamentale observate atunci cand cele doua specii au fost mentinute impreuna in acelasi bazin.
Dupa 3 saptamani de studii asupra comportamentului celor doua specii observate separat, am introdus in bazinul cu caracude un exemplar de caras. Caracudele l-au reperat imediat si au venit sa-l cerceteze prin explorare vizuala si usoare ciupituri, timp de cateva secunde. Dupa cateva miscari de explorare a bazinului exemplarul de caras s-a retras in apropierea plantei, avand inotatoarele dorsala si anala extinse, ceea ce le-a determinat pe caracude sa nu ramana in zona. Ele s-au plasat tot in apropierea plantei, dar spre mijlocul bazinului, imprastiate (inainte de introducerea exemplarului de caras, caracudele se mentineau grupate in jurul plantei, aproape de substrat). Deci carasul si-a stabilit un asa-zis teritoriu in zona din acvariu care oferea cel mai bun adapost. Dupa o zi insa, caracudele au revenit la starea de dinaintea momentului introducerii carasului in bazin, iar acesta se gasea integrat in cardul de caracude. Era insa mai activ si parasea deseori grupul pentru a explora bazinul. Toate caracudele isi mentineau inotatoarele extinse in timp ce carasul se gasea in apropierea lor, iar acesta avea inotatoarele pliate, semn de supunere fata de caracude.
Dupa inca o zi am introdus in bazinul cu caracude alte 3 exemplare de caras. Acestia au inceput sa exploreze alert bazinul. Caracudele s-au comportat exact ca si atunci cand a fost introdus primul caras in bazin, adica i-au cercetat pe noii veniti in modul descris mai sus. Dupa numai 5 minute carasii nou introdusi s-au grupat in jurul plantei, iar caracudele s-au deplasat in zona de sus a bazinului si in partea din fata a sa (vezi figura 3). Dupa o zi situatia devine ca in cazul in care in bazin era doar un caras alaturi de caracude, cu unele diferente: de data aceasta si carasii au inotatoarele extinse, dar numai in timpul repausului in vecinatatea plantei, atunci cand una sau mai multe caracude veneau foarte aproape de ei. Daca vreun exemplar de caracuda se apropie de ei aproape sa-i atinga, carasii fac niste miscari ondulatorii destul de puternice si atunci caracuda pliaza rapid inotatoarele si se deplaseaza in partea superioara a bazinului. Dupa inca o saptamana caracudele s-au stabilit in partea din fata a bazinului, la 5-10 cm distanta fata de substrat, deplasandu-se uneori, pentru perioade scurte, in partea din spate, in apropierea plantei. Carasii se mentin tot in jurul plantei, patruland activ in jurul acesteia, cate unul sau doi facand incursiuni si in partea din fata a bazinului, unde erau caracudele. Am constatat in aceasta faza a studiului ca daca apare un stimul negativ, pestii au fiecare reactiile de aparare descrise mai devreme la fiecare specie in parte; grupurile de caracude si de carasi nu se amesteca intre ele in aceasta situatie, dar caracudele isi revin din soc in cateva secunde, la fel ca si carasii si nu in aproape 30 de minute, asa cum se petrecea atunci cand erau doar ele singure in acvariu.
Dupa 10 zile de la introducerea primului exemplar de caras in bazinul caracudelor, am mai introdus 4 carasi. Acum aveam in acelasi bazin 8 exemplare de caracuda si 8 exemplare de caras argintiu. Din acest moment a devenit evident faptul ca asupra caracudelor carasii au o influenta negativa. Carasii au ramas stabiliti tot in jurul plantei, dar acum faceau incursiuni mai dese, mai lungi si in numar mai mare si in restul bazinului. Caracudele au ajuns sa ramana aproape exclusiv in partea din fata a bazinului si nu se indepartau de acolo nici macar atunci cand ma apropiam de geamul din fata a acvariului. Mentineau aproape permanent inotatoarele extinse. In momentul administrarii hranei, carasii vin primii si se hranesc in felul descris mai sus, iar caracudele se hranesc abia mai tarziu. Dupa doua saptamani de convietuire cu cei 8 carasi, caracudele au slabit vizibil, fiind din ce in ce mai stressate.
Observam deci ca specia Carassius auratus gibelio este mult mai activa, manifesta o tendinta neta de dominare asupra speciei Carassius carrasius, mai ales in timpul hranirii, dar si din punctul de vedere al ocuparii celor mai bune locuri de adapost existente in bazin. Desigur, este necesara o aprofundare a acestor cercetari in captivitate si este de dorit ca acestea sa poata fi extinse si la apele din mediul natural.
Dupa cum am mentionat mai sus, am realizat cercetari asupra comportamentului carasului argintiu si in interactiunea sa cu alte specii. Am constatat astfel ca, in captivitate, manifesta fata de lin un comportament asemanator cu cel aratat fata de caracuda. Agresivitatea apare la caras (atat fata de conspecifici cat si fata de alte specii cu care convietuieste) mai ales in timpul hranirii, aspect pe care l-am sesizat atat in acvariu cat si in helesteele Statiunii de Cercetari pentru Piscicultura de la Nucet-Dambovita, unde se manifesta agresiv fata de crap, novac (Aristichthys nobilis) si cosas (Ctenopharyngodon idella). Un fapt interesant este urmatorul: carasul si murgoiul baltat convietuiesc pasnic atat in captivitate cat si in apele naturale, unde, de multe ori, sunt speciile dominante, daca nu exclusive.
Pentru noi apare destul de evident faptul ca specia Carassius auratus gibelio are un impact negativ asupra unor specii native cum sunt linul (Tinca tinca) si caracuda (Carassius carassius), cu care concureaza atat asupra resurselor trofice cat si spatiale. Carasul argintiu este mult mai rezistent la boli, la lipsa de oxigen din apa, la conditii de viata foarte aspre. In plus, afiseaza un comportament agresiv considerabil, toate acestea contribuind la dominatia sa asupra speciilor amintite. Nu trebuie insa sa fim tentati sa facem raspunzator doar carasul argintiu pentru diminuarea si, in multe locuri chiar disparitia populatiilor de caracuda si lin din apele naturale. La aceasta contribuie din plin si modificarea habitatelor naturale datorita impactuuli antropic si eutrofizarea apelor. Am vazut in cadrul cercetarilor noastre din teren ca in ecosistemele acvatice complexe, cum este lacul Snagov, speciile Carassius auratus gibelio, Tinca tinca si Carassius carassius convietuiesc foarte bine si se gasesc in efective semnificative.
