Foarte des aud fermieri vaitandu-se ca nu au de unde sa mai cumpere peste pentru popularile baltilor. Frecvent se apeleaza la importurile din Ungaria, ca principala sursa de crap, chiar daca, din ce in ce mai des, au inceput sa apara zvonuri despre calitatea indoielnica a materialului piscicol folosit in tara vecina. Daca pana acum se vorbea despre suprafurajarea crapilor si cresterea lor in conditii intensive, mai nou exista zvonuri despre modificari genetice pentru cresterea masei corporale, si socuri electrice care sa impiedice reproducerea.
Cea mai mare parte a pestelui din baltile noastre provine din exploatatiile piscicole de peste granita. Si asta, in conditiile in care avem in tara oameni dedicati afacerilor cu puiet de crap si fitofag.
Probabil, insa, ca e mai rentabil sa se faca popularile cu peste mare (1-5kg), care poate fi exploatat imediat si pentru pescuitul sportiv, decat sa se practice piscicultura traditionala si sa treaca 2-3 ani pentru rezultate concrete. Asta pentru ca pe langa costurile de furajare, intretinere sezoniera si recoltare, exista si riscuri. Atacurile pasarilor ichtiofage, inundatiile, inghetul, canicula, bolile sau braconajul, sunt doar cateva dintre acestea.
Mult mai simpla si eficienta pare calea revanzarii acelorasi pesti (mari) de mai multe ori, ca trofee foto pescarilor sportivi sau vanzarii directe catre pescarii amatori, prin intermediul taxelor de pescuit. Ambele metode aduc un profit mult mai mare si rapid. Vanzarea directa catre pescari elimina costurile de furajare si intretinere dar necesita repopulari destul de frecvente cu pesti de dimensiuni potrivite consumului, ceea ce creeaza vidul pe piata.
Colegul nostru Ovidiu Ghinea a fost in judetul Calarasi la balta de la Ulmu, unde a stat de vorba cu administratorul fermei piscicole din zona.
