La 1 ianuarie 2025, România a aderat oficial (și terestru) la spațiul Schengen, marcând o etapă importantă în integrarea europeană. Această aderare promite eliminarea controalelor sistematice la frontierele interne și o mai mare libertate de circulație pentru persoane și bunuri. Totuși, o prevedere specifică din legislația națională – art. 40 din OUG 105/2001 privind frontiera de stat – pune în lumină o contradicție flagrantă: deși granițele se deschid, libertatea de a pescui în apele de frontieră rămâne condiționată de avizul Poliției de Frontieră (PG).
Context legal: Ce prevede Art. 40 din OUG 105/2001
Conform art. 40 din OUG 105/2001, „Pescuitul în apele de frontieră, apele maritime interioare și în marea teritorială se efectuează cu avizul prealabil al organelor Poliției de Frontieră Române, prin Serviciile Teritoriale ale Poliției de Frontieră / Garda de Coastă.” Această cerință include pescuitul recreativ-sportiv.
Solicitarea noastră și răspunsul autorităților
Am cerut lămuriri din partea Poliției de Frontieră cu privire la eventualele modificări aduse de aderarea la Schengen. În adresa oficială înaintată Centrului de Presă al IGPF, am întrebat dacă, în contextul deschiderii granițelor, va fi eliminat avizul necesar pentru pescuitul în zonele de frontieră, adică obținerea acelui PG.
Răspunsul primit, înregistrat sub numărul 652.243 din 23 decembrie 2024, a fost clar: art. 40 din OUG 105/2001 rămâne în vigoare. „Poliția de Frontieră Română avizează activitatea de pescuit recreativ – sportiv în apele de frontieră, apele maritime interioare și marea teritorială” – se precizează în comunicat. Cu alte cuvinte, deși frontierele fizice se deschid, pescarii trebuie să continue să obțină aprobări birocratice pentru a desfășura o activitate recreativă, doar în baza unui PG.
Contradicția: Libertatea de circulație vs. birocrația pescuitului
Aderarea la spațiul Schengen are ca scop principal facilitarea liberei circulații. Cu toate acestea, necesitatea obținerii unui PG pe granița de stat între două țări care fac parte din Spațiul Schengen reflectă o abordare contradictorie.
– Deschiderea granitelor fizice: Cetățenii pot călători liber în țarile membre Schengen fără controale la frontieră.
– Restricții locale: La câțiva metri mai încolo de fostul punct de control vamal, pescuitul recreativ pe Dunăre necesită totuși aprobări – un proces care contravine spiritului Schengen de simplificare a interacțiunilor transfrontaliere.
Perspective și nevoia unei modernizări
Această situație ridică o întrebare fundamentală despre adaptarea legislației naționale la noile realități europene. De ce trebuie ca o activitate simplă precum pescuitul recreativ să fie supusă unor reglementări specifice unei perioade în care granițele erau puternic controlate?
Reformarea art. 40 din OUG 105/2001 ar putea alinia legislația cu statutul de membru Schengen al României. Această schimbare nu doar că ar reduce birocrația, dar ar și elimina o contradicție absurdă: aceea de a permite o libertate extinsă de mișcare, în timp ce se mențin constrângeri inutile asupra unor activități pașnice precum pescuitul.
Cred ca, în continuare, este de datoria organizațiilor și asociațiilor pescărești să facă adrese și presiuni asupra autorităților pentru a schimba această situație absurdă. Vedem că în România nu se mișcă nimic fără insistențe, mecanismele statului suferind de amorțeală cronică.
