Statea prostit si se uita la bidonul de 50l din balcon, cu porumb pus la „preparat”, chibzuind cum sa-l faca mai usor de dus la masina. Bine, si daca-l duce, unde sa-l mai bage, ca e plina ochi. Se gandi o vreme si se duse sa caute saci de plastic. Stia ca ar trebui sa mai fie undeva, si un ochi aruncat pe rafturile de sus din debara, ii confirma banuiala. Se hotarase ce are de facut. In bidon pusese, cu o luna in urma, 15kg de porumb si deasupra apa cu drojdie. Avea nevoie de porumb cat mai imputit, pentru ca stia din experienta anului trecut ca asa va avea sanse mai bune cu niste mustaciosi sui de Dunare. Data trecuta, intamplator a aruncat, in ultima seara de tabara, tot porumbul care-i ramasese si care se imputise deja din cauza caldurii. Nu prinsesera toata saptamana, in patru insi cu malul plin de lansete, decat sapte ciortani trei somotei intre doua si cinci kile si in rest ceva caras mai dolofan si rosioara din belsug, asa, de distractie. Lansetele zaceau deja in apa nemiscate de multe ore, isi terminasera masa si ultimele beri si s-au bagat in corturi, cu gandul ca se vor trezi devreme sa stranga tabara. Fratioare! Cine a putut sa doarma? Dupa vreo doua ore au inceput sa sune clopoteii ca la balamuc, parca dadusera dracii-n ei. S-au potolit pe la cinci jumate dimineata, cand a inceput sa se ingemaneze de ziua. Rezultatul era cataclismic: unul de unspe’ kile, ca nu le-a venit sa creada cat e si l-au cantarit repede, trei cam pe la cinci-sase kile si noua ciortani intre doua si patru kile. Mai aruncasera in apa cativa mai mici dar durerea mare era ca avusesera o gramada de rupturi si acum doar doua lansete in apa. Majoritatea crapilor se repezeau direct intre crengile trunchiului de salcie din apa, din amonte, in stanga lor la vreo sase metri. Erau si in dreapta trunchiuri scufundate dar din nu se stie ce motiv, aproape toti o luau impotriva curentului. Pe drum maturau si monturile lansetelor care le stateau in cale, asa ca balamucul nocturn a fost de nedescris. Ramasesera insa cu o aventura memorabila si cu obrazul usor spalat, ca aveau ce arata acasa dar si cu o disputa, care urma sa fie lamurita anul asta: a cui nada a atras furia crapilor in acea noapte agitata? Pentru ca toti isi aruncasera de-odata nada ramasa. George – mamaliga lui cu reteta secreta, Vic – porumb fiert cu aroma de miere, nea Alexe – porumb uscat si mamaliga cu vanilie iar Liviu, putoarea din bidon. Cu patru zile inainte de plecare, pusese porumb la muiat in apa sa se umfle un pic, doar cat sa nu-l duca curentul prea departe, fara sa fie fiert sau aromat. Adaugase doar asa, cam un pahar de bere sa-l „ciupeasca” putin dar dupa inca trei zile de stat in caldura pe mal, nu mai nadise pentru ca fermentase, incepuse sa puta si-i era teama sa nu alunge putinii pesti care mai treceau prin zona. Acum era aproape sigur ca porumbul lui fermentat avusese efectul acela, ca ceilalti nadisera in fiecare zi si nu se intamplase nimic deosebit.
Liviu lua sacul din debara si se duse inapoi in balcon, cu gandul de a scoate porumbul, pentru ca pus in sac ar fi incaput pe undeva, inghesuit printre bagaje. Din bucatarie inhata un ibric, pentru scos mai usor boabele din bidon si iesi in balcon. Se propti cu ambele maini in capacul bidonului si incepu sa-l desfaca dar imediat dat la o parte, un miros cumplit inunda balconul si imediat intreaga casa. Parca era o vidanja dusa la descarcat, o putoare de nedescris! Liviu insa, dupa primul contact neplacut olfactiv, isi vazu mai departe de treaba, scufundand ibricul in cloaca imputita si scurgandu-l cu grija pe peretii bidonului inainte de a-l deserta in sacul gros de polietilena. Spre final era insa mai greu sa adune boabele ramase in lichid, asa ca umplu doua sticle de apa, care erau goale, cu zeama, ca sa fie de aroma in caz de… si restul se hotara sa o scurga in wc, sa ramana doar boabele. Rostogoli cu grija bidonul pana in baie si-l salta pe un scaunel, sa-i fie mai usor. Intr-adevar, treaba a fost simpla dupa aceea. Odata scos porumbul, a dus sacul in balcon si s-a reintors in baie sa spele bidonul. L-a urcat in cada si a inceput sa-i dea cu dusul cu apa calda pe interior, sa iasa mirosul din plastic. Proasta decizie! Acum chiar devenise greu de suportat, desi mirosul ii fusese deja inhibat. De forta majora, a ales sa puna cativa litri de apa rece si sa-l duca inapoi in balcon pana iesea mirosul greu. Se gandi ca poate i-ar trebui si un pic de otet si din balcon intra pe usa laterala in bucatarie. Otetul se afla in dulapior jos, langa chiuveta. Deschise usa si se apleca dar in clipa acea un tarait il arunca pe spate ca electrocutat. INTERFONUL! Nu putea fi decat nevasta-sa.
Ochii ii zburara la ceasul din perete si ramase traznit, nu-si imaginase ca trecuse atat de repede timpul. In secundele care i-au luat sa apese butoanele pentru deschidere, isi facu un intreg scenariu in minte. Casa putea cumplit, in baie nu mai exista niciun corp delict, doar in balcon si, fir-ar sa fie, nu deschisese geamurile la camere, sa se faca macar curent. Trebuia sa scape de sac. Avea maxim un minut la dispozitie, cat urca Geta 3 etaje. Noroc ca n-aveau lift! Nicio solutie. Singura varianta era sa bage sacul inapoi in bidon. Dadu capacul la o parte si incerca sa-l indese dar a realizat repede ca fiind mult mai larg decat gura bidonului, nu mai avea timp sa-l modeleza ca sa incapa, asa ca fara sa mai stea pe ganduri l-a intors si la varsat inapoi in bidon, dupa care a indesat si sacul inauntru si a pus capacul. Ultimul gest pe care a apucat sa-l faca, a fost sa-si aprinda o tigara si dupa primul fum, un urlet pitigaiat de femeie isterica puse in pericol (a cata oara?) paharele de cristal din vitrina de pe hol.
– Ce dracu pute in halu’ asta aici?! Iar te-ai cacat cu usa deschisa?
………………
