Pescuitul la caras este apreciat, in special daca pestii au dimensiuni peste 500g. Este o specie relativ usor de prins, deoarece traieste si se hraneste grupat si nu e deloc mofturos. Totusi, dificultatea consta in faptul ca trasatura este foarte fina si caracteristica, pestele ridicand de obicei pluta pana la punerea ei pe lat sau poate pleca usor lateral inainte de a o scufunda. Oricum, un pescar neatent poate rata cu usurinta momentul prielnic inteparii. La lanseta lucrurile se schimba putin, trasatura fiind in majoritatea cazurilor pe plecare (ridicarea swinger-ului sau bambinei) si destul de violenta, preinteparea fiind asigurata insa de greutatea naditorului. La fel ca la crap, in perioada calda, cand se hraneste intens, pe masura ce prindem si aruncam mai des naditoarele incarcate, se vor aduna mai multi si frecventa trasaturilor se va mentine sau chiar va creste. Exista insa doua elemente care pot face diferenta clara intre succes si esec – nada si momeala. Si e obligatoriu ca ambele sa fie cele potrivite pentru locul si momentul in care pescuim. Orice combinatie necorespunzatoare ne poate lasa cu juvelnicul gol.
MOMEALA PENTRU CARAS
Ca momeala, e destul de simplu: viermusi, rame, porumb si cocolos, sunt cele mai des utilizate. Daca le aveti pe toate si le alternati, in scurt timp va lamuriti la care trage cel mai bine, care e „meniul” preferat al zilei.
NADA PENTRU CARAS
In mod traditional, nada de baza folosita in majoritatea cazurilor este mamaliga, simpla sau in amestec cu alte componente (ex. turta de floarea soarelui, grau sau arpacas fiert, tarate, seminte prajite, paine, etc.). O alta baza folosita din ce in ce mai des la caras este TTX-ul, turta de porumb macinata cu diverse granulatii. Am spus ca este o baza, pentru ca in mod normal ar trebui folosit in amestec cu alte componente, pentru formarea unor mixuri dar dand rezultate, pescarii il utilizeaza la caras ca atare, fara imbunatatiri. Pe langa aceste nade, sa le numim traditionale, magazinele de specialitate ne pun la dispozitie, cu titlu de nada superioara, o gramada de mixuri, pelete, aditivi si arome. E foarte adevarat ca uneori, in unele locuri, sunt extrem de eficiente dar nu functioneaza cu titlu de „nada universala”. Spre deosebire de nada traditionala care de bine, de rau, da rezultate cam peste tot, cea complexa functioneaza ori foarte bine, ori deloc.
Exact cu genul acesta de situatie m-am confruntat la ultima partida de pescuit, sustinuta pe lacul Darvari, alaturi de colegii mei Marius si Tania. Umilinta la care ne-a supus Tania, m-a adus pana in pragul de a-mi „prostitua” feederul cu bambina si inca un carlig deasupra naditorului, in speranta de a salva situatia. Degeaba! Doar mamaliga de la ea nu am folosit… din ambitie, pana intr-un tarziu cand am cedat si am reusit sa capturez si eu doi pesti. Imaginile filmate sunt elocvente.
