De foarte multi ani s-a impamantenit, la Dunarea Veche, un obicei frumos...nea Sioma pregateste borsul de peste, Aurica se ocupa de malasolca de stiuca, Vasile prepara mai tot timpul icrele, Coto e cu saramurile de ceabac, Florin face mai tot timpul mujdeiul...., eu pregatesc plachia de lin.bogdan25 scrie:stii tu de ce am spus de sprit pt ca tare bine merge cu reteta aia care nu vrei s-o spui...................
Batranul Sioma, prinde pentru noi, in locuri numai de el stiute linul care de multe ori este la kil, il pune in sajoc la fund, in apa mai rece o zi sau doua si cand se da comanda ma apuc de lucru...dupa curatare si indepartarea capului (cam 6-7kg de lin), odata indulcit (cam 30 minute) cu putina sare, il prajesc aplicandui cel mult patru crestaturi pe lateral, intr-o tigaie mare, din aluminiu, care cred ca are varsta unora dintre dvs., rumenit frumos il lasam sa se odihnesca intr-o seabla, pusa cumva pe un plan inclinat. Se pune ceaunul de doua galeti pe cujba, la foc moderat, si cand uleiul proaspat se incinge, punem la calit cam un kilogram jumate de ceapa taiata solzisori, aproximativ patru cinci ardei gras, taiat in doua si feliat subtire, transversal, la fel procedand si cu inca doi ardei capia, plus o jumatate kilogram de rosii, proaspete, taiate cubulete. Cand sau calit putin cele de mai inainte se rastoarna peste ele, in ceaun, aproximativ patru kilograme de cartofi taiati rondele cu grosimea cam de 7-8 mm...se acopera cu un capac pentru aburire si se are in vedere, a nu se mai pune lemne pe foc, pentru moment...se mesteca din cand in cand totul la caldura jarului si cand sau muiat (aburit) foarte putin cartofii, se da capacul ,definitiv la o parte, se incinge focul si imediat se toarna peste legume, aproximativ doi litri de zaibar, pe care de fiecare data il aduce Gigi sau Florin special pentru acest preparat!
Din acest moment, cand incepe sa fiarba zaibarul, se adauga imediat sarea, se amesteca, se gusta si mai apoi se completeaza cu... amestecul de condimente (pe care cu ingaduinta dvs. nu vi-l pot impartasi fiind unicul meu secret care face diferenta)...din nou nu se mai pun lemne pe foc astfel incat fierberea, sa nu fie nici violenta dar in acelas timp suficienta a inmuia definitiv si fara a farama cartofii. Aproape gata fiind se pun si cateva frunze de dafin si in mod obligatoriu solzisori de usturoi, se amesteca si incepem a aseza usor folosindu-ne de o spatula pestele, astfel incat aproape se umple ceaunul. Daca cumva nu e acoperit de zeama se mai adauga putin zaibar...dupa doua clocote se pune verdeata, eu evit mararul dar niciodata nu uit sa pun patrunjel proaspat din belsug...se acopera cu capacul se da de pe foc si se lasa ceaunul acoperit cam un sfert de ora. Eu il pazesc caci altfel, dau navala baietii, dupa toate acestea se poate servi in vase de lut, cu mamaliguta si intradevar asa cum a spus si Bogdan e de preferat a avea alaturi un sprit de vin caci tare bine merge!