Sulina
Moderator: Sebastian
- cosmin mihut
- Veteran
- Mesaje: 885
- Membru din: 07 Ian 2010, 22:43
- Localitate: MEDIAS
Re: Info Sulina
Sa stii ca in mare parte au dreptate ,uite azi la Medias a fost super vreme soare, cald in jur de 18-19 grade.
MERCEDES S
- craparulsef
- Veteran
- Mesaje: 1181
- Membru din: 04 Ian 2010, 21:17
Re: Sulina
PENTRU CEI CE NU AU CITIT PANA AZI - Foarte important !!! Textul a fost scris cu ani in urma, fapt pentru care azi s-au mai schimbat pe ici pe colo din datele problemei, dar nu la modul la care ar influnta prea mult pescuitul in zona...
Articol apărut în revista "PESCAR LA CRAP" NR. 3 / 2007
de Marius - Mircea Barău
Locuri, care în mod repetat, au captivat atenţia pescarilor sportivi, au atras în mod inevitabil şi pe ceilalţi “pescari” şi nu numai. Fapt pentru care s-au instalat în toate direcţiile kilometri de plase, unele peste altele chiar, le-au urmat apoi acei indivizi, care fără nici un fel de scrupule, cu muşchii tari, s-au “gândit” că tehnologia le-ar mai putea rotunji veniturile şi au scuturat voltaic fondul piscicol de nu a mai rămas aproape nimic.
Aşa s-a întâmplat în Sulina, inimă a Deltei, localitate foarte cunoscută acelor minunaţi pătimaşi, pescari de crap, ce ani la rând şi-au planificat concediile pentru “Bazinul Mare din Portul Liber”. Şi nu sunt puţini românii şi nu numai, care au amintiri frumoase din această “baltă” artificială. Un loc cu adevărat ideal pentru pescuitul la staţionar, unde cu ani în urmă, capturile deosebite nu se lăsau mult aşteptate, crapii mari şi bostănoşi îmbrăcaţi în culori vii, cu un aspect sănătos şi cu o greutate cuprinsă de la 5-6 până la aproape 30 kilograme, făceau în mod constant deliciul partidelor de primăvară, toamnă. Acum aproape că au dispărut.
Plasele monofilament, chinezării ieftine, interzise, dar apreciate de braconieri, “cârpele” (plasele tradiţionale) şi ele fără număr unele peste altele, precum şi braconajul electric au secătuit acest minunat loc cu apă de multe ori atât de limpede precum cea a fântânii.
Pentru cei ce nu cunosc zona, în câteva cuvinte le pot spune că, Bazinul Mare, are intrarea din braţul Sulina al Dunării, de asemeni are două zone cu o adâncime maximă de aproximativ 9,6 metri, cu o apă limpede aşa cum spuneam de invidiat precum şi o configuraţie a fundului care oferă adâncimi mari chiar şi la mal. E situat în imediata apropiere a oraşului, spre est, la cel mult o jumătate de oră de mers pe jos, din centrul acestuia, cu tot cu echipament. La originea lucrărilor de dragaj ce au dus la forma şi configuraţia actuală stau primele măsurători topometrice, făcute în 1973. Lucrarea era mult aşteptată de autorităţile locale, bazinul urmând a fi plasat în dreptul farurilor vechi ale portului, de pe cele două maluri ale canalului Sulina, aval, cu zonă de rondou, pentru navele maritime şi o intrare pe măsura acestora, cu scopul de a uşura operaţiunile de tranzitare a mărfurilor, acestea făcându-se în deplină siguranţă într-o apă aproape lipsită de curenţi. În 1975 au început primele dragaje, materialul rezultat, fiind refulat prin conducte pe malul mării. În zona nou formată se află azi o unitate militară. În 1979, lucrările au avansat şi pe malul Bazinului s-au construit platforme de depozitare a mărfurilor, iar în 1980 s-au făcut primele operaţiuni de încărcare a mărfurilor pe nave. Cum se vede şi din forma lui oarecum geometrică (aşa cum spunea un prieten de-al meu, poţi spune că s-a născut dintr-un tată-dreptunghi şi o mamă-trapez), este o construcţie cu dimensiuni impresionante, o lungime maximă de 660 m şi o lăţime maximă de aproximativ 500 m.
“Gura” bazinului care ani la rând s-a colmatat şi care prin anul 1986, an din care am început şi eu să pescuiesc în această locaţie, avea o adâncime de aproximativ 7 metri. Intrarea despre care facem vorbire a ajuns până mai anul trecut la aproximativ 1,80 metri adâncime pe cotă de inundaţie, acest factor fiind şi el determinant într-o oarecare măsură în ceea ce priveşte intrarea peştelui din Canalul Sulina de la o adâncime de aproximativ 15 metri la cei 1,50 metri, în mod relativ constant. Ce l-ar putea determina pe crap să spunem să “o ia la deal” şi dacă o face, mai tot timpul această intrare este blocată de plase de pescuit. Ce ne rămâne de făcut? Fie să aşteptăm săptămâni la rând să ne guste găluşca din cârlig un crap de Dunăre, care printr-o întâmplare fericită a reuşit să se strecoare printre plasele, ce blochează efectiv gura bazinului, fie cu mai multe şanse, să prindem şi să eliberăm cei câţiva crăpceni care au învăţat de când staţionează prin Bazin să se ferească de năvoade şi să nu priceapă de ce unii după cei hrănesc cu bunătăţi îi scot puţin la aer după care îi trimit înapoi la masă. Ar mai fi ceva de adăugat, anul 2006 ne-a adus o speranţă. O navă maritimă staţiona părăsită în Bazin şi după mulţi ani a fost remorcată în vederea transportării acesteia pentru a fi tăiată la fier vechi. Cu această ocazie s-a dragat gura colmatată a Bazinului Mare făcându-se un culoar subacvatic cu lungimea de aproximativ 60 metri, lăţimea de 15 metri şi cu o adâncime de 4,50 metri ! Minunat am spus noi atunci, vor intra din nou crapii din Dunăre. Ce facem totuşi cu cei ce în continuare, închid cu plase, intrarea peştelui spre această potenţială oază de linişte. Cine poate pune piciorul în prag şi să hotărască păstrarea acestui minunat loc în vederea practicării pescuitului sportiv în exclusivitate.
După părerea mea, în numai doi ani în care nu s-ar pescui decât sportiv, Bazinul Mare ar deveni de departe al doilea Săruleşti ! De ce ? Simplu, pentru că braţul Sulina, încă mai are peşte mare, dar despre acest lucru promitem să facem cunoscut într-un alt articol ce în exclusivitate va face vorbire despre pescuitul la crap pe braţul Sulina.
Revenind, în momentul de faţă când scriu aceste rânduri, se poate pescui la mal, de jur împrejur, pe cele trei laturi, aşa cum reiese din hartă, (cine doreşte harta o pot pune la dispoziţie), la o distanţă maximă de 30 metri, căci de aici începând se conturează spre centru şi spre latura de nord, pădurea de plase. Ar mai fi ceva de adăugat, anul 2007 a adus în zonă pe latura de est două graifere ce excavează (adâncesc malul) mâlul rezultat fiind încărcat într-o navă specializată tip şalandă si transportat undeva în mare. Astfel, odată adâncit Bazinul Mare oferă un spaţiu vital suplimentar şi speciilor de peşti ce coabitează în zonă. Între multe altele, farmecul Bazinului este că, din cele aproximativ 64 de specii de peşti care trăiesc în Delta Dunării (unele dintre acestea fiind în expansiune, cum sunt crapul sau plătica, altele fiind în regresie, ca ştiuca sau linul), aici se pot pescui peste 20 de specii în mod sportiv. Bazinul e o Dunăre staţionară, ca un golf al canalului Sulina. Dacă v-aţi dorit vreodată să pescuiţi în Dunăre, cu toată bogăţia ei de peşte, dar în acelaşi timp să aveţi confort ca pe lac, adică fără curenţi care târăsc montura, ridică bambina sau spală patul de nadă, Bazinul oferă ambele avantaje. Se poate arunca nadă de orice fel, fără grija că aceasta ar putea fi mutată de curenţii de fund, decât în cazuri excepţionale de furtună. În termeni marinăreşti, vântul cel mai puţin agreat de pescari este cel din direcţia N-E, la forţa 7-8, care nu-ţi lasă mari şanse de a nădi în mod eficient. Nici dacă încerci să pescuieşti la adăpost, pe malul sub vânt, nu e tocmai uşor. Totuşi, vântul acesta de N-E sau E, N-E aduce peştele din Dunăre, iar când nu depăşeşte forţa 4 (mai exact, de la forţa 2 la 4), este ideal a pescui pe latura de vest a Bazinului, cu vântul chiar din faţă. Peştele, după opinia mea, e atras spre acest mal odată cu suspensiile antrenate de curenţi, care de multe ori pot fi nade uşoare. În general, cu un vânt din faţă nu prea puternic, am obţinut cele mai bune rezultate şi cele mai mari capturi, drept e că în ziua de azi crapi peste 12 kg. greutate sunt din ce în ce mai rari. Mulţi evită să pescuiască în asemenea condiţii, mai ales pe timp rece, din comoditate sau pentru simplul motiv că nu sunt obişnuiţi, dar nu ştiu ce pierd, alţii cu ani de experienţă în spate speculează la maxim un astfel de avantaj.
Nădirea
Din experienţa mea, cea mai apreciată nadă de crap rămâne tot porumbul uscat, pus la muiat, cu 24 de ore înainte, fiert 2-3 ore, scurs de apă şi lăsat apoi deoparte până prinde un miros ca de alcool, mai pe urmă folosit pentru nădire fie separat fie în amestec; câţiva ani în urmă am descoperit un bob de culoare albicioasă aproximativ rotund, care se cultivă în zona Olteniei. Porumbul trebuie aruncat în cantităţi relativ mari, cam 5–10 kg pe zi pentru rezultate foarte bune în condiţii de hrănire intensă, acestea simţindu-se, după aproximativ trei zile de aşteptare. De regulă, se balizează locul, fie unde intuim că vom prinde, fie unde ne îndrumă un localnic cu experienţă, cu veşnica baliză de plastic, cele mai bune fiind sticlele de bere la 2 kg. de culoare închisă, care sunt vizibile chiar şi de la mare depărtare, pe timp atât luminos cât şi înnorat. Balizele le leg cu saulă sintetică de o greutate suficient de mare pentru a nu fi mutată nici de rafalele de vânt nici de agăţarea accidentală cu cârligul. Prefer să pierd o montură decât să schimb aşezarea balizei, fiindcă balizările la distanţe de peste 50 m sunt greu de refăcut cu exactitate pe acelaşi loc.
Eu am o vorbă, două lansete sunt prea puţine, trei sunt prea multe. Spun asta pentru că, dacă nu ai un partener experimentat în „arta minciocăritului”, apar serioase probleme în timpul drilului chiar şi cu un crap de numai 5-6 kg, care, odată adus la mal, poate încurca firele între ele. Dacă vergile sunt prea moi, va fi cu atât mai greu să dirijăm un asemenea exemplar spre minciog. Eu am renunţat la aşa zisul pescuit de forţă, cu linii şi echipamente puternice, tocmai pentru faptul că nu prea mai sunt atât de multe capturile deosebite, iar atunci când totuşi apar nu-mi pare rău să le pierd, gândesc că vor ajuta la mărirea fondului piscicol şi oricum eu chiar am prins suficient de multe exemplare în ultimii douăzeci de ani. Mai susţin de asemeni că un crap de până în zece kilograme capturat pe feeder sau sheffield cu linii monofilament de 0,18 sau cel mult 0,22 mm în diametru cu vergi de o putere cuprinsă între 5-30gr., valorează ca şi trofeu la fel cu un crap de peste 30 kilograme prins cu echipamente puternice. Astfel ar trebui departajate şi premiile care sunt acordate de diferiţi sponsori referitor la capturile ce devin publice în revistele de specialitate.
Revenind, peştele aici este foarte viguros, având hrană variată (vegetaţie, crustacee, foarte multă scoică, nadele pescarilor) şi un antrenament pe măsură, vine din Dunăre, unde curenţii în zonă sunt uneori mari, şi găseşte aici o oază de linişte, un fel de rai în timpul vieţii. Probabil că această hrană diversificată, combinată cu ceea ce oferă pescarii, mămăligi imense, aromate, tot felul de nade parfumate, porumb, mixturi de seminţe sau şroturi, proteine, este, alături de apa puternic oxigenată, cauza unui gust extraordinar al cărnii peştelui. Nicăieri în Deltă şi nu numai, nu am mâncat un peşte cu o carne mai gustoasă. Fac excepţie capturile care au intrat în Bazin recent. Pe acestea, pescarii le deosebesc după culoarea închisă, puţin negricioasă. "Veteranii", care au staţionat ceva timp în această apă deosebită, au culori vii, aprinse şi, mai ales, nu au gustul de mâl al peştilor din bălţi. Un borş pescăresc sau orice alt preparat pregătit din peştii capturaţi aici este o grozăvie culinară.
Tehnică
Într-o altă scriere despre aceste locuri am făcut vorbire despre un pescuit sportiv la crap tradiţional. Mi-am propus acum să dezvolt puţin o tehnică pe care o practic de mai bine de trei ani – pescuitul de fineţe şi în acelaşi timp de viteză, pot spune competiţional. Feeder sau Sheffield la alegere. Ambele tehnici sunt la fel de potrivite cu locul pe care vi l-am descris, diferenţa după opinia mea ar putea fi aceea că iarna rezultate mai bune la crap au fost remarcate pe tehnica sheffield iar vara feederele pe fund şi la distanţă au dat rezultate. Altfel spus, sensibilitatea plutei culisante de 6 gr. a compensat activitatea slabă a peştelui într-o apă rece de aproximativ 3-4 grade pe fund în timp ce vara când peştii se hrănesc în mod constant şi consumă mari cantităţi de nadă “coşuleţele feeder” năditoare aruncate cu o frecvenţă pe măsură au menţinut constant interesul crapilor. La ambele tehnici folosesc cârlige relativ mici, Owner, numerele 10, 8 sau 6 cel mult, funcţie de anotimp, de cele mai multe ori fără spin pe vârf, cu tija scurtă şi foarte scurtă, fiind de multe ori mai mici chiar decât boaba de porumb uscată sau nu, prinsă de acestea pe o montură fir de păr.
Recomand monofilamente moi de dimensiuni cuprinse între cel puţin 0,16 cel mult 0,24 funcţie de tehnica folosită, scufundătoare iar pentru cei ce nu-şi pot permite şi beţe tip Match şi beţe tip Feeder în trusă eventual sa aleaga o singura varianta …………………scuze s-a terminat cerneala !!!
Articol apărut în revista "PESCAR LA CRAP" NR. 3 / 2007
de Marius - Mircea Barău
Locuri, care în mod repetat, au captivat atenţia pescarilor sportivi, au atras în mod inevitabil şi pe ceilalţi “pescari” şi nu numai. Fapt pentru care s-au instalat în toate direcţiile kilometri de plase, unele peste altele chiar, le-au urmat apoi acei indivizi, care fără nici un fel de scrupule, cu muşchii tari, s-au “gândit” că tehnologia le-ar mai putea rotunji veniturile şi au scuturat voltaic fondul piscicol de nu a mai rămas aproape nimic.
Aşa s-a întâmplat în Sulina, inimă a Deltei, localitate foarte cunoscută acelor minunaţi pătimaşi, pescari de crap, ce ani la rând şi-au planificat concediile pentru “Bazinul Mare din Portul Liber”. Şi nu sunt puţini românii şi nu numai, care au amintiri frumoase din această “baltă” artificială. Un loc cu adevărat ideal pentru pescuitul la staţionar, unde cu ani în urmă, capturile deosebite nu se lăsau mult aşteptate, crapii mari şi bostănoşi îmbrăcaţi în culori vii, cu un aspect sănătos şi cu o greutate cuprinsă de la 5-6 până la aproape 30 kilograme, făceau în mod constant deliciul partidelor de primăvară, toamnă. Acum aproape că au dispărut.
Plasele monofilament, chinezării ieftine, interzise, dar apreciate de braconieri, “cârpele” (plasele tradiţionale) şi ele fără număr unele peste altele, precum şi braconajul electric au secătuit acest minunat loc cu apă de multe ori atât de limpede precum cea a fântânii.
Pentru cei ce nu cunosc zona, în câteva cuvinte le pot spune că, Bazinul Mare, are intrarea din braţul Sulina al Dunării, de asemeni are două zone cu o adâncime maximă de aproximativ 9,6 metri, cu o apă limpede aşa cum spuneam de invidiat precum şi o configuraţie a fundului care oferă adâncimi mari chiar şi la mal. E situat în imediata apropiere a oraşului, spre est, la cel mult o jumătate de oră de mers pe jos, din centrul acestuia, cu tot cu echipament. La originea lucrărilor de dragaj ce au dus la forma şi configuraţia actuală stau primele măsurători topometrice, făcute în 1973. Lucrarea era mult aşteptată de autorităţile locale, bazinul urmând a fi plasat în dreptul farurilor vechi ale portului, de pe cele două maluri ale canalului Sulina, aval, cu zonă de rondou, pentru navele maritime şi o intrare pe măsura acestora, cu scopul de a uşura operaţiunile de tranzitare a mărfurilor, acestea făcându-se în deplină siguranţă într-o apă aproape lipsită de curenţi. În 1975 au început primele dragaje, materialul rezultat, fiind refulat prin conducte pe malul mării. În zona nou formată se află azi o unitate militară. În 1979, lucrările au avansat şi pe malul Bazinului s-au construit platforme de depozitare a mărfurilor, iar în 1980 s-au făcut primele operaţiuni de încărcare a mărfurilor pe nave. Cum se vede şi din forma lui oarecum geometrică (aşa cum spunea un prieten de-al meu, poţi spune că s-a născut dintr-un tată-dreptunghi şi o mamă-trapez), este o construcţie cu dimensiuni impresionante, o lungime maximă de 660 m şi o lăţime maximă de aproximativ 500 m.
“Gura” bazinului care ani la rând s-a colmatat şi care prin anul 1986, an din care am început şi eu să pescuiesc în această locaţie, avea o adâncime de aproximativ 7 metri. Intrarea despre care facem vorbire a ajuns până mai anul trecut la aproximativ 1,80 metri adâncime pe cotă de inundaţie, acest factor fiind şi el determinant într-o oarecare măsură în ceea ce priveşte intrarea peştelui din Canalul Sulina de la o adâncime de aproximativ 15 metri la cei 1,50 metri, în mod relativ constant. Ce l-ar putea determina pe crap să spunem să “o ia la deal” şi dacă o face, mai tot timpul această intrare este blocată de plase de pescuit. Ce ne rămâne de făcut? Fie să aşteptăm săptămâni la rând să ne guste găluşca din cârlig un crap de Dunăre, care printr-o întâmplare fericită a reuşit să se strecoare printre plasele, ce blochează efectiv gura bazinului, fie cu mai multe şanse, să prindem şi să eliberăm cei câţiva crăpceni care au învăţat de când staţionează prin Bazin să se ferească de năvoade şi să nu priceapă de ce unii după cei hrănesc cu bunătăţi îi scot puţin la aer după care îi trimit înapoi la masă. Ar mai fi ceva de adăugat, anul 2006 ne-a adus o speranţă. O navă maritimă staţiona părăsită în Bazin şi după mulţi ani a fost remorcată în vederea transportării acesteia pentru a fi tăiată la fier vechi. Cu această ocazie s-a dragat gura colmatată a Bazinului Mare făcându-se un culoar subacvatic cu lungimea de aproximativ 60 metri, lăţimea de 15 metri şi cu o adâncime de 4,50 metri ! Minunat am spus noi atunci, vor intra din nou crapii din Dunăre. Ce facem totuşi cu cei ce în continuare, închid cu plase, intrarea peştelui spre această potenţială oază de linişte. Cine poate pune piciorul în prag şi să hotărască păstrarea acestui minunat loc în vederea practicării pescuitului sportiv în exclusivitate.
După părerea mea, în numai doi ani în care nu s-ar pescui decât sportiv, Bazinul Mare ar deveni de departe al doilea Săruleşti ! De ce ? Simplu, pentru că braţul Sulina, încă mai are peşte mare, dar despre acest lucru promitem să facem cunoscut într-un alt articol ce în exclusivitate va face vorbire despre pescuitul la crap pe braţul Sulina.
Revenind, în momentul de faţă când scriu aceste rânduri, se poate pescui la mal, de jur împrejur, pe cele trei laturi, aşa cum reiese din hartă, (cine doreşte harta o pot pune la dispoziţie), la o distanţă maximă de 30 metri, căci de aici începând se conturează spre centru şi spre latura de nord, pădurea de plase. Ar mai fi ceva de adăugat, anul 2007 a adus în zonă pe latura de est două graifere ce excavează (adâncesc malul) mâlul rezultat fiind încărcat într-o navă specializată tip şalandă si transportat undeva în mare. Astfel, odată adâncit Bazinul Mare oferă un spaţiu vital suplimentar şi speciilor de peşti ce coabitează în zonă. Între multe altele, farmecul Bazinului este că, din cele aproximativ 64 de specii de peşti care trăiesc în Delta Dunării (unele dintre acestea fiind în expansiune, cum sunt crapul sau plătica, altele fiind în regresie, ca ştiuca sau linul), aici se pot pescui peste 20 de specii în mod sportiv. Bazinul e o Dunăre staţionară, ca un golf al canalului Sulina. Dacă v-aţi dorit vreodată să pescuiţi în Dunăre, cu toată bogăţia ei de peşte, dar în acelaşi timp să aveţi confort ca pe lac, adică fără curenţi care târăsc montura, ridică bambina sau spală patul de nadă, Bazinul oferă ambele avantaje. Se poate arunca nadă de orice fel, fără grija că aceasta ar putea fi mutată de curenţii de fund, decât în cazuri excepţionale de furtună. În termeni marinăreşti, vântul cel mai puţin agreat de pescari este cel din direcţia N-E, la forţa 7-8, care nu-ţi lasă mari şanse de a nădi în mod eficient. Nici dacă încerci să pescuieşti la adăpost, pe malul sub vânt, nu e tocmai uşor. Totuşi, vântul acesta de N-E sau E, N-E aduce peştele din Dunăre, iar când nu depăşeşte forţa 4 (mai exact, de la forţa 2 la 4), este ideal a pescui pe latura de vest a Bazinului, cu vântul chiar din faţă. Peştele, după opinia mea, e atras spre acest mal odată cu suspensiile antrenate de curenţi, care de multe ori pot fi nade uşoare. În general, cu un vânt din faţă nu prea puternic, am obţinut cele mai bune rezultate şi cele mai mari capturi, drept e că în ziua de azi crapi peste 12 kg. greutate sunt din ce în ce mai rari. Mulţi evită să pescuiască în asemenea condiţii, mai ales pe timp rece, din comoditate sau pentru simplul motiv că nu sunt obişnuiţi, dar nu ştiu ce pierd, alţii cu ani de experienţă în spate speculează la maxim un astfel de avantaj.
Nădirea
Din experienţa mea, cea mai apreciată nadă de crap rămâne tot porumbul uscat, pus la muiat, cu 24 de ore înainte, fiert 2-3 ore, scurs de apă şi lăsat apoi deoparte până prinde un miros ca de alcool, mai pe urmă folosit pentru nădire fie separat fie în amestec; câţiva ani în urmă am descoperit un bob de culoare albicioasă aproximativ rotund, care se cultivă în zona Olteniei. Porumbul trebuie aruncat în cantităţi relativ mari, cam 5–10 kg pe zi pentru rezultate foarte bune în condiţii de hrănire intensă, acestea simţindu-se, după aproximativ trei zile de aşteptare. De regulă, se balizează locul, fie unde intuim că vom prinde, fie unde ne îndrumă un localnic cu experienţă, cu veşnica baliză de plastic, cele mai bune fiind sticlele de bere la 2 kg. de culoare închisă, care sunt vizibile chiar şi de la mare depărtare, pe timp atât luminos cât şi înnorat. Balizele le leg cu saulă sintetică de o greutate suficient de mare pentru a nu fi mutată nici de rafalele de vânt nici de agăţarea accidentală cu cârligul. Prefer să pierd o montură decât să schimb aşezarea balizei, fiindcă balizările la distanţe de peste 50 m sunt greu de refăcut cu exactitate pe acelaşi loc.
Eu am o vorbă, două lansete sunt prea puţine, trei sunt prea multe. Spun asta pentru că, dacă nu ai un partener experimentat în „arta minciocăritului”, apar serioase probleme în timpul drilului chiar şi cu un crap de numai 5-6 kg, care, odată adus la mal, poate încurca firele între ele. Dacă vergile sunt prea moi, va fi cu atât mai greu să dirijăm un asemenea exemplar spre minciog. Eu am renunţat la aşa zisul pescuit de forţă, cu linii şi echipamente puternice, tocmai pentru faptul că nu prea mai sunt atât de multe capturile deosebite, iar atunci când totuşi apar nu-mi pare rău să le pierd, gândesc că vor ajuta la mărirea fondului piscicol şi oricum eu chiar am prins suficient de multe exemplare în ultimii douăzeci de ani. Mai susţin de asemeni că un crap de până în zece kilograme capturat pe feeder sau sheffield cu linii monofilament de 0,18 sau cel mult 0,22 mm în diametru cu vergi de o putere cuprinsă între 5-30gr., valorează ca şi trofeu la fel cu un crap de peste 30 kilograme prins cu echipamente puternice. Astfel ar trebui departajate şi premiile care sunt acordate de diferiţi sponsori referitor la capturile ce devin publice în revistele de specialitate.
Revenind, peştele aici este foarte viguros, având hrană variată (vegetaţie, crustacee, foarte multă scoică, nadele pescarilor) şi un antrenament pe măsură, vine din Dunăre, unde curenţii în zonă sunt uneori mari, şi găseşte aici o oază de linişte, un fel de rai în timpul vieţii. Probabil că această hrană diversificată, combinată cu ceea ce oferă pescarii, mămăligi imense, aromate, tot felul de nade parfumate, porumb, mixturi de seminţe sau şroturi, proteine, este, alături de apa puternic oxigenată, cauza unui gust extraordinar al cărnii peştelui. Nicăieri în Deltă şi nu numai, nu am mâncat un peşte cu o carne mai gustoasă. Fac excepţie capturile care au intrat în Bazin recent. Pe acestea, pescarii le deosebesc după culoarea închisă, puţin negricioasă. "Veteranii", care au staţionat ceva timp în această apă deosebită, au culori vii, aprinse şi, mai ales, nu au gustul de mâl al peştilor din bălţi. Un borş pescăresc sau orice alt preparat pregătit din peştii capturaţi aici este o grozăvie culinară.
Tehnică
Într-o altă scriere despre aceste locuri am făcut vorbire despre un pescuit sportiv la crap tradiţional. Mi-am propus acum să dezvolt puţin o tehnică pe care o practic de mai bine de trei ani – pescuitul de fineţe şi în acelaşi timp de viteză, pot spune competiţional. Feeder sau Sheffield la alegere. Ambele tehnici sunt la fel de potrivite cu locul pe care vi l-am descris, diferenţa după opinia mea ar putea fi aceea că iarna rezultate mai bune la crap au fost remarcate pe tehnica sheffield iar vara feederele pe fund şi la distanţă au dat rezultate. Altfel spus, sensibilitatea plutei culisante de 6 gr. a compensat activitatea slabă a peştelui într-o apă rece de aproximativ 3-4 grade pe fund în timp ce vara când peştii se hrănesc în mod constant şi consumă mari cantităţi de nadă “coşuleţele feeder” năditoare aruncate cu o frecvenţă pe măsură au menţinut constant interesul crapilor. La ambele tehnici folosesc cârlige relativ mici, Owner, numerele 10, 8 sau 6 cel mult, funcţie de anotimp, de cele mai multe ori fără spin pe vârf, cu tija scurtă şi foarte scurtă, fiind de multe ori mai mici chiar decât boaba de porumb uscată sau nu, prinsă de acestea pe o montură fir de păr.
Recomand monofilamente moi de dimensiuni cuprinse între cel puţin 0,16 cel mult 0,24 funcţie de tehnica folosită, scufundătoare iar pentru cei ce nu-şi pot permite şi beţe tip Match şi beţe tip Feeder în trusă eventual sa aleaga o singura varianta …………………scuze s-a terminat cerneala !!!
INFO SULINA !!! - 0723.658.807
Re: Sulina
dle.craparsef,am citit mai sus ca doriti sa incercati scrumbia la taparina,intradevar e o chestie noua insa este foarte prolifica,mi-as permite sa va dau cateva sfaturi daca doriti binenteles,pe alt topic am fost luat la pietre iar acum sant mai prudent,daca va intereseaza cititi-l daca nu,ignorati-l,deci taparina e baza,se prinde si la naluci de avat dar lasate la adancime insa mult mai slab,taparina trebuie sa aibe 5-6 fulgi albi cu tente sidefii si sa fie sir continuu,daca se rupe un carlig trebuie schimbata taparina,creaza suspiciune,eu le cumpar de-a gata marca Sabiki,e pt macrou si e redutabila la scrumbie,in cap in loc de plumb ii puneti o oscilanta argintie mare si grea,daca dati din barca aveti mare avantaj pt ca puteti gasi zonele pe unde circula scrumbiile mai usor(ele nu urca peste tot),trebuie sa dati unde este curent puternic urmat imediat de un anafor,in Sulina zona f.buna pt asa ceva este varsarea canalului 4 parca,in brat,cel de la groapa de gunoi nu stiu exact ce nr e,si zona din jurul epavei,am luat anul trecut de florii acolo avati si scrumbii gramada,in dreptul farului vechi mai este in larg un mare anafor si acolo sa incercati,este f.spectaculos cand luati 5-6 odata drilul e de neuitat,si un avantaj deloc de neglijat,se poate pescui in prohibitie fara probleme!!!!!fire intinse si sa ne tineti la curent!
- craparulsef
- Veteran
- Mesaje: 1181
- Membru din: 04 Ian 2010, 21:17
Re: Sulina
Am incercat azi pentru prima oara, nu am prins nici una...am urmarit un pescar cu o plasa de lungime mare, cam 1/2 latimea bratului - a scos o singura bucata...mai incerc zilele acestea in zonele indicate, multumesc pentru sfaturi, in mod obligatoriu le iau in considerare, la acest capitol fiind incepator. Apropo, am folosit exact taparinele indicate dar in montura cu plumb de 25-30 gr, am evoluat la mai multe adancimi cu diferite viteze de recuperare, in absolut toate directiile posibile, in deriva pe o cadere de aproximativ 1/2 mila... nimic, mai incerc. Nu am rezizstat prea mult, era si foarte frig si apa tulbure fapt pentru care mai incerc peste cateva zile poate se mai limpezeste Dunarea...daca reusesc sa prind pun pe tapet si imaginile.
INFO SULINA !!! - 0723.658.807
- craparulsef
- Veteran
- Mesaje: 1181
- Membru din: 04 Ian 2010, 21:17
Re: Info Sulina
In continuare apele sunt foarte mari, pe Dunare e un curent foarte puternic, cota azi 114 cm, apa destul de tulbure dar nu ca acum o saptamana in urma, cand era namol...temperatura apei nu depaseste 5 grade, iar a aerului azi a fost de 13 grade. Dimineata vantul a suflat de la N si in jurul orelor 10 sa rotit la NE, dupa ora 14 si-a schimbat directia de la E mentinandu-se si la aceasta ora. Azi am incercat pentru prima oara la scrumbie cu taparina, nu am prins nimic, sper in cateva zile sa-mi perfectionez tehnica si eventual sa am rezultate. Voi informa in continuare...
INFO SULINA !!! - 0723.658.807
Re: Info Sulina
te rog si putina acctiune nu numai pe forum
Re: Sulina
Aaaa...e devreme...nu trebuie sa mergeti acum,anul trecut de Florii a picat in alta perioada,basca ca n-a fost iarna asta nenorocita,deci dupa calculul meu trebuie sa ma stati fro' 3 saptamani ca sa inceapa ca lumea,urmariti pescarii cu plasele,daca nu prind cel putin 10 kile la toana,inseamna ca nu urca si n-are rost sa incercati,nu trebuie sa-i intrebati,vedeti cat de "albe" sant setcile!!!
Re: Sulina
din info care le am ,nu urca scrumbia,se prind aprox 4-5 scrumbii la toana,,mai trebuie asteptat!!
-
- VIP+++
- Mesaje: 1094
- Membru din: 22 Feb 2009, 07:43
- Localitate: Vaslui
Re: Sulina
ba vere sa mori o daca nu semeni cu Cogeac ala cum i zice ca am un lap sus jos ,dunareanu scrie:din info care le am ,nu urca scrumbia,se prind aprox 4-5 scrumbii la toana,,mai trebuie asteptat!!
pss
gat astiu cu Tele Savalas ala esti leit mancatiash !
Decat cocosat de munca ,mai bine burtos de bere
Re: Sulina
da ba Gogule,da' sant doua diferente mari bre',una, ala era chelios si a doua ,e oale si ulcele !!!
- craparulsef
- Veteran
- Mesaje: 1181
- Membru din: 04 Ian 2010, 21:17
Re: Sulina
NEWS - In momentul de fata loc bun pescuit la crap - canalul Musura!
INFO SULINA !!! - 0723.658.807
- craparulsef
- Veteran
- Mesaje: 1181
- Membru din: 04 Ian 2010, 21:17
Re: Info Sulina
NEWS - In momentul de fata loc bun pescuit la crap - canalul Musura!
INFO SULINA !!! - 0723.658.807
-
- VIP+++
- Mesaje: 1094
- Membru din: 22 Feb 2009, 07:43
- Localitate: Vaslui
Re: Sulina
nu conteaza bre io zic ca nu esti departe da ala ! adica nu ca esti pa moarte doarca asa ranjea si ala cu toti dinti si era si el cu pletele in vant ca matale cand purta palarie dan pene de paie !dunareanu scrie:da ba Gogule,da' sant doua diferente mari bre',una, ala era chelios si a doua ,e oale si ulcele !!!
Decat cocosat de munca ,mai bine burtos de bere
- cosmin mihut
- Veteran
- Mesaje: 885
- Membru din: 07 Ian 2010, 22:43
- Localitate: MEDIAS
- cosmin mihut
- Veteran
- Mesaje: 885
- Membru din: 07 Ian 2010, 22:43
- Localitate: MEDIAS