Salutari la toti!
sper sa va placa:
Franta 2009
Moderator: vali003
-
gimi_mures
- senior
- Mesaje: 295
- Membru din: 30 Oct 2008, 18:33
- Localitate: Tg Mures
Re: Franta 2009
Frumos colaj....a fost iesirea organizata impreuna cu Razvan nu? Desi ati facut ceva kilometri cred ca a meritat.
Prinde si Elibereaza
Re: Franta 2009
am sa va dau si povestea expeditiei scrisa de prietenul meu Ghiti:
Ma suna intr-o zi Razvan belgianu’ si-mi zice : “Bai nene,nu esti interesat de o pescuiala in Franta,ca partenerul meu nu mai poate sa vina?” Binenteles ca raspunsul a fost pozitiv,asa ca m-am apucat de rascolit agenda pescariceasca sa mai gasesc un dilimache dispus sa bata 5000 de km pentru o pleoscaiala.Dupa multe incercari esuate si parteneri de drum care au renuntat din diverse motive,reusim sa o combinam pe consoarta lui Lucica sa-i puna acestuia pe pasaport viza de Franta.Ca un facut a-2-a zi ma suna si fratele Halvitza (auzise el ceva ,da nu era sigur) si ma anunta ca ar vrea sa fuga si el de acasa o saptamana. Zis si facut,stabilim astfel ca Halvitza sa plece singur cu o zi mai devreme(are baiatu’ probleme cu somnul,nu poate invarti covrigul noaptea) si sa ne vedem la locul faptei.
Partea de nada(bile,alune…,in total vreo 80 de kile) cade in sarcina lui Razvan,iar noi sa aducem doar ceva gogoloaie ahtohtone sa vedem cum merg prin strainataturi,iar noi urma sa ne ocupam de partea cu haleala.Ma intalnesc cu Lucica intr-o dupamiaza sa facem o lista cu ce ne-ar cam trebui si dupa cateva beroase,constatam ca la ce am trecut noi pe lista ne trebuie cel putin o raba sa le caram,.mai taiem,cu inima stransa,cate ceva de pe lista ,insa nici asa nu iese la socoteala spatiul din masina.Reusim ,totusi,dupa multe cautari sa facem rost de o remorca,imprumutata pe semnatura si cu promisiuni ferme ca nu o sa o incarcam la capacitate maxima,fiind noua.Binenteles ca m-am jurat pana si pe soacramea ca o sa ne purtam cu ea ca si cu o fata mare,cu toate ca stiam ca o sa o dezvirginam si s-o cocosam cu vreo 5-600 de kile.
Vine,in sfarsit, si ziua plecarii,dupa o noapte de nesomn,agatam dupa periculoasa mea remorca incarcata de cu seara si plini de speranta, pornim la drum.Lucica emotionat nevoie mare(inca nu-i venea sa creada ca a scapat de acasa),baga pe GPS destinatia finala,Chateauroux si…surpriza,aparatu’ nu vroia nicicum sa parleasca franceza.”Hai sa o luam pe bucati” ,zicem noi,si bagam Viena ca prima destinatie.Predau covrigu’ lui Lucica la intrarea in Austria si nu apuc sa atipesc bine ca ma trezesc auzindu-l pe acesta injurand de mama focului.Privesc pe geam si vad langa noi ditamai catedrala Sf. Stefan din centrul Vienei.Ce era sa facem,ne-am dat jos din masina si ne punem pe pozat obiectivu’ sa nu se prinda aia c-am picat de gusteri prin burgul lor.Pornim la drum cu destinatia Karlsruhe, hotarati sa-i facem o vizita si prietenului Mihai Diaconu,daca tot eram prin zona.De data asta oprim,din bulan,la cateva sute de metrii de casa omului.Dupa niste cafele si ceva minciuni pescaresti,o luam din loc asigurandu-l pe Mihai ca ne descurcam.Din nou proasta alegere. Binenteles ca ne ratacim si,mai rau,se aprinde becul rosu la indicatorul de benzina.Oprim noi intr-un sat cu nume incalcit si incercam sprechuind putina germana ce o cunosteam,plus ceva miscari de limba gimnastica si dupa ce facem,atat noi cat si fritzu’ interpelat,febra musculara de la “conversatie”,intelegem cam pe unde ar fi cea mai apropiata pompa.Bai fratilor,nu va zic cum am stat cu morcovul cei 8-9 km pana am ajuns la statie,mai aveam putin si ne cacam pe noi.Bem cate o cafea sa ne calmam si pornim iar,fara incidente pana intram pe taram francez.
Aici incepe iar distractia,ceasul rau,pisica 13,toate belelele se lipesc de noi,GPS-ul binenteles ca o ia din nou razna si nu recunoaste mai nimic din ce incercam noi sa stabilim ca destinatie.O luam asadar pe bucatele,din orasel in orasel,vizitand din mers toate centrele prin care am trecut,fapt ce ne-ar fi bucurat,desigur,daca nu eram presati de timp,insa,asa ca o curiozitate,am simtit o oarecare bucurie cand am trecut prin centrul Orleansului si am vazut pe un panou ca e infratit cu Lugojul.In sfarsit,intram pe o autostrada recunoscuta de aparatul nostru de drum si-i dam bice cu incredere maxima ca s-au spart ghinioanele.Asa a si fost pana la vreo 20 de km de punctul final cand se starneste ca din senin o ploaie torentiala,nu vedeam la 10 m nimic si…norocosi cum suntem,ratam iesirea de pe autostrada ajungand intr-un sens giratoriu care ne intoarce exact in directia opusa.Asta a pus capac la toate,nu mai aveam nervi pentru inca un circuit turistic asa ca l-am sunat pe Razvan sa vina cu antemergatoru’ ca ne bagam picioarele in ea Franta.O fi simtit omu’ nostru tensiunea din voce,asa ca a zis sa ne oprim in prima pompa de benzina si vine el sa ne recupereze.Ne conformam si dupa vreo juma’ de ora rasuflam usurati cand ii vedem fata prietenului nostru,ce mai…eram ajunsi,nu se mai putea intampla nimic.Dupa pupaturile de rigoare,plecam spre balta.Ploua in continuare torential,insa nu ne mai pasa,vroiam sa ajungem cat mai repede pe lac.Ajungem,in sfarsit,si in semiobscuritate il vedem pe fratele Mihai “Halvitza” dezbracat in chiloti si zambitor nevoie mare,desi afara nu erau mai mult de 10-12 grade.In prima faza crezusem ca a scapat in rezerva de spirtoase,insa dupa ce a trecut de testul olfactiv ne dezvaluie motivul bucuriei.Pana sa ajungem noi,turtise o oglinda de 19 kile si ceva.Ne invartim noi in jurul “prazii” stapaniti de un sentiment confuz de invidie amestecata cu admiratie si bucurie pentru Halvitza. Convinsi ca o sa dam lovitura,intrucat prima captura a venit la circa o ora de la plantare si fideli principiului “nu bei nu prinzi” ,descarcam sacosele cu aghiazma si ne punem pe treaba. Atmosfera se incalzeste instant si din poveste in poveste,din pahar in pahar, ne trezim ca s-a facut 2 dimineata,asa ca dam stingerea.Ne gasim cate un loc in corturile prietenilor nostrii si adormim instant,visand la capturi capitale.
Dimineata,ploaia care inca nu incetase,nu reuseste sa ne tina in corturi.Pregatim sculele si momelile dupa care Razvan face cateva ture cu barca si duce firele la locurile balizate si momite cu o zi inainte.Ma mananca in gaoaza si fac si eu o plimbare cu barca sa vad cum arata locurile pe sonar si ma intorc la mal dupa 20 min clantanind din dinti de frig si ud leoarca.Profitam de o pauza a ploii si montam repede corturile,insa nici n-am apucat sa batem bine ultimul cui si auzim un bat de-al lui Razvan o ia razna,senzorul tiuie in draci,iar tamburul mai sa ia foc.Inteapa si dupa 10-15 min de drill scoate pe mal un crap frumos de 19,100kg.Ne bucuram cu totii,crezand ca au dat baietii de nada noastra si o sa-i rupem,fara motiv insa,intrucat urmatoarele 36 de ore nu am mai avut niciun bip.Profitam insa de acalmia nedorita pentru a ne cunoaste vecinii,asa ca inarmati cu un kil de tzuica napraznica de 65 de grade si 4 beri ,plecam in vizita .Primii din stanga noastra,2 englezi purii,se dovedesc a fi foarte sociabili,facem prezentarile,dupa care trecem direct la schimb de experienta in materie de kerosene.Bag din voleu vreo 4 bebelushe de 350 ml din marfa lor,da nici cariile n-am apucat sa mi le umplu cu ele,timp in care unul din saxoni ia o dusca zdravana din otrava noastra.Instant i se bulbuca ochiii,i se taie respiratia,ia o bere si-o toarna pe papuci zicand: “ “Heeeelp,my feet are burning”.Oarecum surprinsi,intrucat baietii pareau profesionisti dupa fetze,ne intoarcem la tabara noastra,nu inainte de a-i invita la un gratar,spre seara.
La betze,acalmie totala,nu misca nimic,asa ca trecem pe bile productie proprie, doar-doar pacalim vreunul. Plantam din nou si la nici 15 min avem primul bip.Din pacate,nu era decat un somn pitic,situatie care se repeta la inca 3 betze.Haleau piticaniile gogoloaiele noastre ca pe fondante,nicio sansa sa ajunga crapii la ele.La ideea lui Razvan,ne apucam sa invelim cateva bile in ciorap si sa incercam si asa,alegere care se va dovedi pana la urma castigatoare.Schimbam tot,scapam astfel de somnii pitici,insa nici crapul nu era in toane,nu dadea semen ca i-ar fi foame.Hotaram totusi sa mentinem tactica asta cel putin 24 h ,sa ne putem face o impresie cat de cat,mai ales ca din vestile de pe balta eram oarecum linistiti,nu manca bine pe niciun loc.
Vine si seara,punem sa parpalim niste cefe,costitze si carnaciori in bucataria improvizata intr-un cort,ploaia si vantul nu ne-au slabit deloc,apar si englezii si ne punem serios pe treaba.Aveam pofta de mancare cat toti pestii din balta la un loc,bagam ceva incalzitoare in noi si depanam amintiri de pe balti.Musafirii,patziti cu tzuica,testeaza niste afinata productie personala si ,pacaliti de gustul dulceag al acesteia,desi gradele erau aceleasi,baga juma de kil si se machesc instant.Atmosfera devine tot mai calda,amicala, incalzim si niste vin de la Halvitza,combinatie care-l pune in cap pe unul din englezi.A facut gagiu’ poteca de la masa la oala cu vin,dupa care s-a apucat de dansat,ce mai…distractie totala.Mai greu a fost la final cand au trebuit sa plece,nu-i mai tineau genunchii,s-au sustinut reciproc juma’ de drum,iar jumate cred ca au mers in patru labe ca le-am vazut a2a zi hainele la uscat,aratau ca dupa razboi.Pe unul din ei nu l-am mai vazut decat dupa 24 h,nu-i trecuse inca mahmureala(a bolit rau saracu),cand a venit la noi la o cafea si mi-a aruncat printre dinti : “George,you are a bad man”.
Mai trece astfel o noapte fara nicio miscare,peste zi aceeasi treaba,in afara catorva vizite facute colegilor de suferinta de pe balta,toti se plangeau ca nu mananca,ploaia nu inceta,vantul,la fel,nu stiam ce sa mai bagam la carlig.Profitam si facem o scurta vizita in imprejurimi,o zona superba,plina de lacuri si oameni politicosi, in ciuda francezei precare prestate de noi.Nu reusim insa sa vedem si noi o juninca mai de doamne ajuta sa ne clatim nitzel ochiii dupa atata salbaticie,se pare ca media de varsta din zona era ori foarte ridicata,ori madmoazelele mai tinerele stateau de ploaie la telenovele.Vine si seara,mancam ceva cu invitatii nostrii ,de acum permanenti,englezii,dupa care ne bagam la corturi.Pe la 12 si ceva ,auzim un strigat puternic afara si iesim sa vedem ce s-a intamplat.Lucica statea in ploaie si urla sacadat : “Yeeeeees…yeeeeees….yeeeeees”.Ne apropiem si observam motivul bucuriei.Un crap frumos se odihnea pe saltea,trecem la cantar…19 kile,record personal al lui Luci.Saracu’ abia mai putea vorbi de emotie,stare pe care ne-a transmis-o instant incat nu auzim decat foarte tarziu tziuitul prelung al altui senzor.Incepuse distractia.In urmatoarele 3 ore scoatem pe mal inca o torpila de 20 de kile,unu de 19 si unu de 16 si ceva.Ne-a sarit tuturor somnul, va dati seama dupa atata asteptare,am facut ceva poze,eliberat pestii,dupa care am bagat barca la apa sa plantam firele la locul lor.Ne-a luat ceva timp,primii zori ai zilei prinzandu-ne cu cate o ceasca de cafea fierbinte in mana,inmuiati de ploaie si de frig,insa fericiti.
Ziua urmatoare s-a incadrat in tiparul celorlalte,adica fara niciun deranj din partea mustaciosilor.Sa treaca timpul mai repede si cu acordul patronului baltii,ne-am incercat norocul la stiuca(balta avand cateva exemplare foarte interesante),fara rezultate insa,doar un shaly kamikaze care a degustat un pleu de-al lui Lucica a mai alungat monotonia unei alte zile anoste. Resemnati,insa pusi in garda de obiceiurile crapilor din zona,asteptam sa vina seara.
Degeaba insa,burtosii nu vroiau sa haleasca,asa ca ,sa le facem pofta, o punem de-un gulas,ii convocam si pe amicii englezi si bagam o sezatoare prelungita pana spre dimineata,discutand despre strategii si momeli.La sugestia unuia din englezi,incercam sa dam si cu bilele cu care pescuiau ei,tecnispice de 25 mm si bfm tot de 25.Zis si facut,schimbam la 4 bete si…surpriza, dimineata pe la 10 pleaca 2 lansete aproape simultan.Scoatem pe mal 2 crapi,unu de 7 kile si unu de 16,6 si ne intrebam inciudati daca nu am gresit nepescuind pana atunci cu readymade-uri.Se pare ca nu,intrucat dolofanii si-au respectat siesta si n-au mai miscat nimic pana a2a zi.
Fara sa ne dam seama cum a trecut timpul,ne trezim ca s-a facut Vineri ,Halvitza se pregateste de plecare,ar mai fi stat el,da i-a aterizat consoarta la Paris pentru o harjoneala romantica si i-a scurtat vacanta pescareasca.Ne luam ramas bun cu o oarecare tristete,se inchegase trupa si parca plecarea unui membru ne lasa un gol in suflet.Ne scuturam de emotii si ne apucam sa mai strangem si noi din bulendre,profitand de oaza de vreme buna de afara si convinsi fiind ca asta a cam fost tot.Insa,respectandu-si regula,adica…”fara nicio regula”, crapii de Bellebouche s-au hotarat sa ne faca o surpriza in ultima noapte.Pe cand dormeam mai bine,stiind ca a2a zi o sa avem un drum obositor,pleaca primul bat.Inteapa Razvan si nu trec nici 10 secunde si pleaca si la Lucica unu.Nebunie totala,nu stiam la care sa ma bag primul cu minciogul.Iau batul de la Razvan pana isi incalta soldanele si fug sa-l ajut pe Luci. In 10-15 minute avem pe mal 2 buc de 12,4 si 18 kile.Final frumos,zicem noi,insa batalia cu crapii nu se incheiase.N-apucam sa terminam cu pozele si mai pleaca o lanseta,Intep scurt si scot pe mal inca unu de 17,2 kile.Din nou poze si eliberare,dupa care punem de o cafea, bucurosi ca am incheiat cum nu se putea mai bine expeditia.Incepuse sa se lumineze de ziua,cand una din mulinetele mele incepe sa sfaraie,mai sa ia foc.Contrez si mi se blocheaza mana.”E mare” le zic baietilor,vazand ca nu-l pot urni din loc.Trag de el cu toata forta bazandu-ma pe firul rezistent si abia abia reusesc sa dau 3-4 ture de mulineta.Montura fusese plantata undeva pe la 300 m,pestele era inca in elementul sau.Dupa circa 10 min,preia Lucica lanseta si incepe si el lupta cu dihania,timp in care trag cizmele pe mine si-l ajut pe Razvan sa scoata barca la apa. Lucica, transpirat tot,insa cu fatza toata un zambet,ii preda lui Razvan lanseta,pentru a pleca in recuperarea monstrului.Dau fuga in cort,scot binoclul si urmarim infrigurati si cu sufletul la gura toata aventura.Incepuse iar sa ploua,vantul la fel,insa ce mai conta,eram curiosi sa vedem captura.Rasuflam usurati cand il vedem pe Razvan cu mainile ridicate in semn de victorie,ne imbratisam si noi pe mal si dupa 3-4 min vedem pe saltea,in toata splendoarea sa…dihania…23,5 kile la cantar,parca nici nu mai respiram niciunul de emotie, nu eram in stare sa legam 2 fraze.Vin si englezii sa ne felicite,luasera si ei noaptea unu over 20,ii felicitam la randul nostru,dupa care ne luam ramas bun de la acestia,ei avand bagajele facute de cu seara,cu promisiuni ferme ca o sa ne vedem si la anul.
Ne apucam si noi de strans,fara prea multa tragere de inima,mai mult cu ochiii pe lansete,sperand inca la o ultima captura.Nimic insa,balta ne platise tributul in aceasta ultima noapte minunata.Terminam de adunat,incarcam si mergem sa facem un dus inainte de drum.Ne oprim la cabana cu trofee,Razvan trece si capturile noastre la lunga lista cu trofee over 20 pe 2009,facem niste poze,moment in care apare si o echipa de belgieni,victoriosi si ei dupa ultima noapte care,se pare,a fost cea mai productiva din toata saptamana.
Aventura se incheiase.Plini de emotie si cu sufletul strans,ne imbratisam cu Razvan,ne luam ramas bun multumindu-i pentru tot ajutorul acordat(chiar nu stiu daca prindeam ceva notabil fara el),si …pornim la drum.Pana si GPS-ul parca revenise la sentimente mai bune fata de noi si,cu o mica exceptie(ne-a oferit un tur gratuit al Parisului),a gasit repede drumul spre casa.Cu toata oboseala,parca drumul de intoarcere a fost mai scurt,am rememorat fericiti de cateva ori momentele placute din timpul saptamanii si ne-am facut o sumedenie de planuri pentru la anul.Vise…cine stie cand o sa mai avem ocazia sa ajungem intr-un asemenea loc.Insa,cum speranta moare ultima,ce pot sa zic decat…SA NE VEDEM SI LA ANUL MACAR O SAPTAMANA PE O BALTA ASA SUPERBA !!!
Ma suna intr-o zi Razvan belgianu’ si-mi zice : “Bai nene,nu esti interesat de o pescuiala in Franta,ca partenerul meu nu mai poate sa vina?” Binenteles ca raspunsul a fost pozitiv,asa ca m-am apucat de rascolit agenda pescariceasca sa mai gasesc un dilimache dispus sa bata 5000 de km pentru o pleoscaiala.Dupa multe incercari esuate si parteneri de drum care au renuntat din diverse motive,reusim sa o combinam pe consoarta lui Lucica sa-i puna acestuia pe pasaport viza de Franta.Ca un facut a-2-a zi ma suna si fratele Halvitza (auzise el ceva ,da nu era sigur) si ma anunta ca ar vrea sa fuga si el de acasa o saptamana. Zis si facut,stabilim astfel ca Halvitza sa plece singur cu o zi mai devreme(are baiatu’ probleme cu somnul,nu poate invarti covrigul noaptea) si sa ne vedem la locul faptei.
Partea de nada(bile,alune…,in total vreo 80 de kile) cade in sarcina lui Razvan,iar noi sa aducem doar ceva gogoloaie ahtohtone sa vedem cum merg prin strainataturi,iar noi urma sa ne ocupam de partea cu haleala.Ma intalnesc cu Lucica intr-o dupamiaza sa facem o lista cu ce ne-ar cam trebui si dupa cateva beroase,constatam ca la ce am trecut noi pe lista ne trebuie cel putin o raba sa le caram,.mai taiem,cu inima stransa,cate ceva de pe lista ,insa nici asa nu iese la socoteala spatiul din masina.Reusim ,totusi,dupa multe cautari sa facem rost de o remorca,imprumutata pe semnatura si cu promisiuni ferme ca nu o sa o incarcam la capacitate maxima,fiind noua.Binenteles ca m-am jurat pana si pe soacramea ca o sa ne purtam cu ea ca si cu o fata mare,cu toate ca stiam ca o sa o dezvirginam si s-o cocosam cu vreo 5-600 de kile.
Vine,in sfarsit, si ziua plecarii,dupa o noapte de nesomn,agatam dupa periculoasa mea remorca incarcata de cu seara si plini de speranta, pornim la drum.Lucica emotionat nevoie mare(inca nu-i venea sa creada ca a scapat de acasa),baga pe GPS destinatia finala,Chateauroux si…surpriza,aparatu’ nu vroia nicicum sa parleasca franceza.”Hai sa o luam pe bucati” ,zicem noi,si bagam Viena ca prima destinatie.Predau covrigu’ lui Lucica la intrarea in Austria si nu apuc sa atipesc bine ca ma trezesc auzindu-l pe acesta injurand de mama focului.Privesc pe geam si vad langa noi ditamai catedrala Sf. Stefan din centrul Vienei.Ce era sa facem,ne-am dat jos din masina si ne punem pe pozat obiectivu’ sa nu se prinda aia c-am picat de gusteri prin burgul lor.Pornim la drum cu destinatia Karlsruhe, hotarati sa-i facem o vizita si prietenului Mihai Diaconu,daca tot eram prin zona.De data asta oprim,din bulan,la cateva sute de metrii de casa omului.Dupa niste cafele si ceva minciuni pescaresti,o luam din loc asigurandu-l pe Mihai ca ne descurcam.Din nou proasta alegere. Binenteles ca ne ratacim si,mai rau,se aprinde becul rosu la indicatorul de benzina.Oprim noi intr-un sat cu nume incalcit si incercam sprechuind putina germana ce o cunosteam,plus ceva miscari de limba gimnastica si dupa ce facem,atat noi cat si fritzu’ interpelat,febra musculara de la “conversatie”,intelegem cam pe unde ar fi cea mai apropiata pompa.Bai fratilor,nu va zic cum am stat cu morcovul cei 8-9 km pana am ajuns la statie,mai aveam putin si ne cacam pe noi.Bem cate o cafea sa ne calmam si pornim iar,fara incidente pana intram pe taram francez.
Aici incepe iar distractia,ceasul rau,pisica 13,toate belelele se lipesc de noi,GPS-ul binenteles ca o ia din nou razna si nu recunoaste mai nimic din ce incercam noi sa stabilim ca destinatie.O luam asadar pe bucatele,din orasel in orasel,vizitand din mers toate centrele prin care am trecut,fapt ce ne-ar fi bucurat,desigur,daca nu eram presati de timp,insa,asa ca o curiozitate,am simtit o oarecare bucurie cand am trecut prin centrul Orleansului si am vazut pe un panou ca e infratit cu Lugojul.In sfarsit,intram pe o autostrada recunoscuta de aparatul nostru de drum si-i dam bice cu incredere maxima ca s-au spart ghinioanele.Asa a si fost pana la vreo 20 de km de punctul final cand se starneste ca din senin o ploaie torentiala,nu vedeam la 10 m nimic si…norocosi cum suntem,ratam iesirea de pe autostrada ajungand intr-un sens giratoriu care ne intoarce exact in directia opusa.Asta a pus capac la toate,nu mai aveam nervi pentru inca un circuit turistic asa ca l-am sunat pe Razvan sa vina cu antemergatoru’ ca ne bagam picioarele in ea Franta.O fi simtit omu’ nostru tensiunea din voce,asa ca a zis sa ne oprim in prima pompa de benzina si vine el sa ne recupereze.Ne conformam si dupa vreo juma’ de ora rasuflam usurati cand ii vedem fata prietenului nostru,ce mai…eram ajunsi,nu se mai putea intampla nimic.Dupa pupaturile de rigoare,plecam spre balta.Ploua in continuare torential,insa nu ne mai pasa,vroiam sa ajungem cat mai repede pe lac.Ajungem,in sfarsit,si in semiobscuritate il vedem pe fratele Mihai “Halvitza” dezbracat in chiloti si zambitor nevoie mare,desi afara nu erau mai mult de 10-12 grade.In prima faza crezusem ca a scapat in rezerva de spirtoase,insa dupa ce a trecut de testul olfactiv ne dezvaluie motivul bucuriei.Pana sa ajungem noi,turtise o oglinda de 19 kile si ceva.Ne invartim noi in jurul “prazii” stapaniti de un sentiment confuz de invidie amestecata cu admiratie si bucurie pentru Halvitza. Convinsi ca o sa dam lovitura,intrucat prima captura a venit la circa o ora de la plantare si fideli principiului “nu bei nu prinzi” ,descarcam sacosele cu aghiazma si ne punem pe treaba. Atmosfera se incalzeste instant si din poveste in poveste,din pahar in pahar, ne trezim ca s-a facut 2 dimineata,asa ca dam stingerea.Ne gasim cate un loc in corturile prietenilor nostrii si adormim instant,visand la capturi capitale.
Dimineata,ploaia care inca nu incetase,nu reuseste sa ne tina in corturi.Pregatim sculele si momelile dupa care Razvan face cateva ture cu barca si duce firele la locurile balizate si momite cu o zi inainte.Ma mananca in gaoaza si fac si eu o plimbare cu barca sa vad cum arata locurile pe sonar si ma intorc la mal dupa 20 min clantanind din dinti de frig si ud leoarca.Profitam de o pauza a ploii si montam repede corturile,insa nici n-am apucat sa batem bine ultimul cui si auzim un bat de-al lui Razvan o ia razna,senzorul tiuie in draci,iar tamburul mai sa ia foc.Inteapa si dupa 10-15 min de drill scoate pe mal un crap frumos de 19,100kg.Ne bucuram cu totii,crezand ca au dat baietii de nada noastra si o sa-i rupem,fara motiv insa,intrucat urmatoarele 36 de ore nu am mai avut niciun bip.Profitam insa de acalmia nedorita pentru a ne cunoaste vecinii,asa ca inarmati cu un kil de tzuica napraznica de 65 de grade si 4 beri ,plecam in vizita .Primii din stanga noastra,2 englezi purii,se dovedesc a fi foarte sociabili,facem prezentarile,dupa care trecem direct la schimb de experienta in materie de kerosene.Bag din voleu vreo 4 bebelushe de 350 ml din marfa lor,da nici cariile n-am apucat sa mi le umplu cu ele,timp in care unul din saxoni ia o dusca zdravana din otrava noastra.Instant i se bulbuca ochiii,i se taie respiratia,ia o bere si-o toarna pe papuci zicand: “ “Heeeelp,my feet are burning”.Oarecum surprinsi,intrucat baietii pareau profesionisti dupa fetze,ne intoarcem la tabara noastra,nu inainte de a-i invita la un gratar,spre seara.
La betze,acalmie totala,nu misca nimic,asa ca trecem pe bile productie proprie, doar-doar pacalim vreunul. Plantam din nou si la nici 15 min avem primul bip.Din pacate,nu era decat un somn pitic,situatie care se repeta la inca 3 betze.Haleau piticaniile gogoloaiele noastre ca pe fondante,nicio sansa sa ajunga crapii la ele.La ideea lui Razvan,ne apucam sa invelim cateva bile in ciorap si sa incercam si asa,alegere care se va dovedi pana la urma castigatoare.Schimbam tot,scapam astfel de somnii pitici,insa nici crapul nu era in toane,nu dadea semen ca i-ar fi foame.Hotaram totusi sa mentinem tactica asta cel putin 24 h ,sa ne putem face o impresie cat de cat,mai ales ca din vestile de pe balta eram oarecum linistiti,nu manca bine pe niciun loc.
Vine si seara,punem sa parpalim niste cefe,costitze si carnaciori in bucataria improvizata intr-un cort,ploaia si vantul nu ne-au slabit deloc,apar si englezii si ne punem serios pe treaba.Aveam pofta de mancare cat toti pestii din balta la un loc,bagam ceva incalzitoare in noi si depanam amintiri de pe balti.Musafirii,patziti cu tzuica,testeaza niste afinata productie personala si ,pacaliti de gustul dulceag al acesteia,desi gradele erau aceleasi,baga juma de kil si se machesc instant.Atmosfera devine tot mai calda,amicala, incalzim si niste vin de la Halvitza,combinatie care-l pune in cap pe unul din englezi.A facut gagiu’ poteca de la masa la oala cu vin,dupa care s-a apucat de dansat,ce mai…distractie totala.Mai greu a fost la final cand au trebuit sa plece,nu-i mai tineau genunchii,s-au sustinut reciproc juma’ de drum,iar jumate cred ca au mers in patru labe ca le-am vazut a2a zi hainele la uscat,aratau ca dupa razboi.Pe unul din ei nu l-am mai vazut decat dupa 24 h,nu-i trecuse inca mahmureala(a bolit rau saracu),cand a venit la noi la o cafea si mi-a aruncat printre dinti : “George,you are a bad man”.
Mai trece astfel o noapte fara nicio miscare,peste zi aceeasi treaba,in afara catorva vizite facute colegilor de suferinta de pe balta,toti se plangeau ca nu mananca,ploaia nu inceta,vantul,la fel,nu stiam ce sa mai bagam la carlig.Profitam si facem o scurta vizita in imprejurimi,o zona superba,plina de lacuri si oameni politicosi, in ciuda francezei precare prestate de noi.Nu reusim insa sa vedem si noi o juninca mai de doamne ajuta sa ne clatim nitzel ochiii dupa atata salbaticie,se pare ca media de varsta din zona era ori foarte ridicata,ori madmoazelele mai tinerele stateau de ploaie la telenovele.Vine si seara,mancam ceva cu invitatii nostrii ,de acum permanenti,englezii,dupa care ne bagam la corturi.Pe la 12 si ceva ,auzim un strigat puternic afara si iesim sa vedem ce s-a intamplat.Lucica statea in ploaie si urla sacadat : “Yeeeeees…yeeeeees….yeeeeees”.Ne apropiem si observam motivul bucuriei.Un crap frumos se odihnea pe saltea,trecem la cantar…19 kile,record personal al lui Luci.Saracu’ abia mai putea vorbi de emotie,stare pe care ne-a transmis-o instant incat nu auzim decat foarte tarziu tziuitul prelung al altui senzor.Incepuse distractia.In urmatoarele 3 ore scoatem pe mal inca o torpila de 20 de kile,unu de 19 si unu de 16 si ceva.Ne-a sarit tuturor somnul, va dati seama dupa atata asteptare,am facut ceva poze,eliberat pestii,dupa care am bagat barca la apa sa plantam firele la locul lor.Ne-a luat ceva timp,primii zori ai zilei prinzandu-ne cu cate o ceasca de cafea fierbinte in mana,inmuiati de ploaie si de frig,insa fericiti.
Ziua urmatoare s-a incadrat in tiparul celorlalte,adica fara niciun deranj din partea mustaciosilor.Sa treaca timpul mai repede si cu acordul patronului baltii,ne-am incercat norocul la stiuca(balta avand cateva exemplare foarte interesante),fara rezultate insa,doar un shaly kamikaze care a degustat un pleu de-al lui Lucica a mai alungat monotonia unei alte zile anoste. Resemnati,insa pusi in garda de obiceiurile crapilor din zona,asteptam sa vina seara.
Degeaba insa,burtosii nu vroiau sa haleasca,asa ca ,sa le facem pofta, o punem de-un gulas,ii convocam si pe amicii englezi si bagam o sezatoare prelungita pana spre dimineata,discutand despre strategii si momeli.La sugestia unuia din englezi,incercam sa dam si cu bilele cu care pescuiau ei,tecnispice de 25 mm si bfm tot de 25.Zis si facut,schimbam la 4 bete si…surpriza, dimineata pe la 10 pleaca 2 lansete aproape simultan.Scoatem pe mal 2 crapi,unu de 7 kile si unu de 16,6 si ne intrebam inciudati daca nu am gresit nepescuind pana atunci cu readymade-uri.Se pare ca nu,intrucat dolofanii si-au respectat siesta si n-au mai miscat nimic pana a2a zi.
Fara sa ne dam seama cum a trecut timpul,ne trezim ca s-a facut Vineri ,Halvitza se pregateste de plecare,ar mai fi stat el,da i-a aterizat consoarta la Paris pentru o harjoneala romantica si i-a scurtat vacanta pescareasca.Ne luam ramas bun cu o oarecare tristete,se inchegase trupa si parca plecarea unui membru ne lasa un gol in suflet.Ne scuturam de emotii si ne apucam sa mai strangem si noi din bulendre,profitand de oaza de vreme buna de afara si convinsi fiind ca asta a cam fost tot.Insa,respectandu-si regula,adica…”fara nicio regula”, crapii de Bellebouche s-au hotarat sa ne faca o surpriza in ultima noapte.Pe cand dormeam mai bine,stiind ca a2a zi o sa avem un drum obositor,pleaca primul bat.Inteapa Razvan si nu trec nici 10 secunde si pleaca si la Lucica unu.Nebunie totala,nu stiam la care sa ma bag primul cu minciogul.Iau batul de la Razvan pana isi incalta soldanele si fug sa-l ajut pe Luci. In 10-15 minute avem pe mal 2 buc de 12,4 si 18 kile.Final frumos,zicem noi,insa batalia cu crapii nu se incheiase.N-apucam sa terminam cu pozele si mai pleaca o lanseta,Intep scurt si scot pe mal inca unu de 17,2 kile.Din nou poze si eliberare,dupa care punem de o cafea, bucurosi ca am incheiat cum nu se putea mai bine expeditia.Incepuse sa se lumineze de ziua,cand una din mulinetele mele incepe sa sfaraie,mai sa ia foc.Contrez si mi se blocheaza mana.”E mare” le zic baietilor,vazand ca nu-l pot urni din loc.Trag de el cu toata forta bazandu-ma pe firul rezistent si abia abia reusesc sa dau 3-4 ture de mulineta.Montura fusese plantata undeva pe la 300 m,pestele era inca in elementul sau.Dupa circa 10 min,preia Lucica lanseta si incepe si el lupta cu dihania,timp in care trag cizmele pe mine si-l ajut pe Razvan sa scoata barca la apa. Lucica, transpirat tot,insa cu fatza toata un zambet,ii preda lui Razvan lanseta,pentru a pleca in recuperarea monstrului.Dau fuga in cort,scot binoclul si urmarim infrigurati si cu sufletul la gura toata aventura.Incepuse iar sa ploua,vantul la fel,insa ce mai conta,eram curiosi sa vedem captura.Rasuflam usurati cand il vedem pe Razvan cu mainile ridicate in semn de victorie,ne imbratisam si noi pe mal si dupa 3-4 min vedem pe saltea,in toata splendoarea sa…dihania…23,5 kile la cantar,parca nici nu mai respiram niciunul de emotie, nu eram in stare sa legam 2 fraze.Vin si englezii sa ne felicite,luasera si ei noaptea unu over 20,ii felicitam la randul nostru,dupa care ne luam ramas bun de la acestia,ei avand bagajele facute de cu seara,cu promisiuni ferme ca o sa ne vedem si la anul.
Ne apucam si noi de strans,fara prea multa tragere de inima,mai mult cu ochiii pe lansete,sperand inca la o ultima captura.Nimic insa,balta ne platise tributul in aceasta ultima noapte minunata.Terminam de adunat,incarcam si mergem sa facem un dus inainte de drum.Ne oprim la cabana cu trofee,Razvan trece si capturile noastre la lunga lista cu trofee over 20 pe 2009,facem niste poze,moment in care apare si o echipa de belgieni,victoriosi si ei dupa ultima noapte care,se pare,a fost cea mai productiva din toata saptamana.
Aventura se incheiase.Plini de emotie si cu sufletul strans,ne imbratisam cu Razvan,ne luam ramas bun multumindu-i pentru tot ajutorul acordat(chiar nu stiu daca prindeam ceva notabil fara el),si …pornim la drum.Pana si GPS-ul parca revenise la sentimente mai bune fata de noi si,cu o mica exceptie(ne-a oferit un tur gratuit al Parisului),a gasit repede drumul spre casa.Cu toata oboseala,parca drumul de intoarcere a fost mai scurt,am rememorat fericiti de cateva ori momentele placute din timpul saptamanii si ne-am facut o sumedenie de planuri pentru la anul.Vise…cine stie cand o sa mai avem ocazia sa ajungem intr-un asemenea loc.Insa,cum speranta moare ultima,ce pot sa zic decat…SA NE VEDEM SI LA ANUL MACAR O SAPTAMANA PE O BALTA ASA SUPERBA !!!
Re: Franta 2009
Foarte interesant 
.Acuma vrem si noi sa aflam la ce boilies a tras monstrul ,cat mai multe detalii pescaresti ,ce fir aveati pe mulinete ce lanseta ,ce se vedea pe sonar in locul de unde a muscat monstrul 
cat mai multe detalii 
Re: Franta 2009
Bravo Luci ,Bravo Ghiti ,Bravo Halvita ,Bravo fratele nostru Razvan belgianu' !
La ce stofa de narator are Ghiti ar trebui sa punem mana de la mana sa-l trimitem lunar in cate o expeditie de-asta !
La ce stofa de narator are Ghiti ar trebui sa punem mana de la mana sa-l trimitem lunar in cate o expeditie de-asta !
Varga sa fi fost din fier...ce brand aveam !!!
-
CaRp-HuNtEr
- membru activ
- Mesaje: 75
- Membru din: 10 Oct 2008, 21:20
Re: Franta 2009
Salut Razvan !Razvan_6 scrie:
Iti raspund eu in numele lui Luci daca-mi da voie
deoarece am luat si eu parte la aceasta partida si eu am c-am fost capul rautatilor pe lacul ala,rezervare,bile etc etc .Mustaciosii i-am prins la diferite bile pe tot parcursul partidei si chiar si la Tiger nuts vreo 2 bucati dar mai mici,daca la inceput somnii pitici ne haleau bilele ca pe o banda rulanta atunci am schimbat tactica trecand la bile invelite in ciorapi de dama si din momentul ala nu am mai avut probleme.Am pescuit cu diferite diametre de bile si cele mai multe prezentari le-am avut la bile de 30mm cu una de 20mm,cat despre lansete si mulinete nu-ti pot da detalii decat ca au fost numai bbrlc si 2 daiwe basia cu fire nash bullet si technium echipate,iar la intrebarea cu sonarul mai incuiat de tot
,daca e pusa la misto atunci tot la misto iti voi raspunde ,pe ecran se vedea o groapa plina cu apa ,ah ,sa nu uit bilele ,nu toate ,au fost home made ,arome bubblegum cu,caisa 50/50.Re: Franta 2009
Eu am pescuit cu H-S200, aerotehnium Mgs echipate cu fir tehnium de 0,35.ledcore cu plumb pierdut" big grippa" de 145g si carlige Kamassan carp max de 3 si de 4.
In rest cred ca a raspuns Razvan (carp hunter) si pt mine ce momeli am folosit.Unul din bugatile de 19 prins de mine imi amintesc perfect ca l-am luat la o combinatie de stinky fish(20mm) plus un bubble gum de la Razvan de 30 mm
Tin sa-i multumesc cu ocazia asta lui Razvan deoarece el a dus tot greul partidei plantand si cautand locurile bune cu sonarul pe o vreme pe care altii nici macar n-ar fi iesit din cort.
In rest cred ca a raspuns Razvan (carp hunter) si pt mine ce momeli am folosit.Unul din bugatile de 19 prins de mine imi amintesc perfect ca l-am luat la o combinatie de stinky fish(20mm) plus un bubble gum de la Razvan de 30 mm
Tin sa-i multumesc cu ocazia asta lui Razvan deoarece el a dus tot greul partidei plantand si cautand locurile bune cu sonarul pe o vreme pe care altii nici macar n-ar fi iesit din cort.
Re: Franta 2009
Frumos ... da aveti echipament de am picat pe spate 
. Aroma buble gum e de la nutrabaits? aroma de caisa de la ce firma e ?