Cum influenţează ciprinidele asiatice ecosistemele

[Butaru Gabriel]

Am gasit aceste articole despre amur,sanger,scoicar si novac intr-o revista mai veche,am pus imprimanta in functiune si dupa aceea copi past,sper ca ne va fi de folos,daca nu rog moderatorii sa stearga acest nou topic.

Cum influenţează ciprinidele asiatice ecosistemele în care sunt populate
„Crapii” chinezeşti s-au bucurat de un real succes în tehnologiile de creştere intensivă (pescării), succes care i-a făcut să fie crescuţi mai peste tot în lume. În iazuri, peştii au un ritm de creştere foarte rapid şi utilizează resurse de hrană mai puţin folosite de alte specii de cultură. Prin urmare, valorifică bine resursele trofice din iazuri şi nu necesită hrănire suplimentară. Din păcate, pătrunderea lor în apele naturale produce efecte nefaste asupra ihtiofaunei autohtone, nu numai prin concurenţa pentru resursele trofice pe care o exercită aceste specii de talie mare şi cu creştere rapidă, ci şi prin efectele secundare pe care le produc.
Ciprinidele asiatice au caracteristici care îi fac invadatori de succes. Pot tolera o mare varietate de condiţii de mediu şi habitate, consumă o hrană variată, au o creştere foarte rapidă şi ating dimensiuni impresionante, astfel că acolo unde ajung devin în scurt timp competitori de temut pentru speciile native. În plus, sunt avantajate pentru că provin din centrul genetic al ciprinidelor (Extremul Orient), unde există foarte multe specii de ciprinide (peste 300) care coexistă într-o concurenţă acerbă.

Amurul poate afecta zonele umede, bogate în vegetaţie acvatică plutitoare şi scufundată, prin distrugerea a mari cantităţi de plante acvatice. Distrugerea vegetaţiei acvatice poate avea efecte negative asupra unor specii native de peşti care depind de vegetaţia acvatică pentru hrană, adăpost, loc de reproducere şi de creştere a puietului. Cum digerarea plantelor ingerate se face cu un randament redus, mai mult de jumătate din ele sunt eliminate sub formă descompusă. Acest proces poate conduce la mărirea nivelului de nutrienţi din apa respectivă, determinând dezvoltări explozive ale algelor, ceea ce se traduce prin reducerea clarităţii apei şi scăderea nivelului de oxigen solvit.

De asemenea, speciile de ciprinide asiatice pot transmite paraziţi şi boli care afectează speciile native.
Novacul şi sângerul sunt peşti filtratori, hrănindu-se cu zooplancton şi fitoplancton. Sunt exemplare vorace, aflate în competiţie pentru resursele de hrană cu speciile autohtone, mai ales în stadiul de juvenil, dar şi în stadiul de adult. S-au semnalat cazuri în care cele două specii pot lua locul speciilor native în unele zone. Astfel, pe unele porţiuni de pe Mississippi, s-a semnalat faptul că procentul de ciprinide asiatice, scăpate din crescătorii, reprezenta 97% din totalul populaţiei piscicole!
Scoicarul, chiar dacă mai puţin abundent, concurează şi el pentru hrană cu specii locale de păsări, peşti şi mici mamifere. Poate cauza scăderea dramatică a populaţilor de moluşte, care au un rol important în menţinerea sănătăţii ecosistemelor.

Efecte pozitive şi negative ale introducerii ciprinidelor chinezeşti în iazurile unde se practică pescuitul recreativ
Pentru locatorii sau concesionarii care consideră benefică golirea lacurilor de vegetaţie acvatică, trebuie precizat că studiile ştiinţifice au arătat că iazurile bogate în vegetaţie acvatică au o productivitate mult mai mare decât bălţile „chele”. Plantele acvatice furnizează peştilor şi nevertebratelor cu care se hrănesc peştii adăpost şi locuri de reproducere. Compoziţia şi structura vegetaţiei influenţează productivitatea piscicolă. Un studiu efectuat în Irlanda arată că productivitatea piscicolă este maximă în apele cu suprafaţa acoperită de plante într-un procent între 20 şi 70%. Dacă procentul de acoperire cu vegetaţie acvatică creşte peste 70%, productivitatea piscicolă se reduce de 2,5 ori, iar dacă procentul se reduce sub 20%, productivitatea scade de patru ori.

Mulţi dintre locatorii de bălţi de pescuit se confruntă cu problema dezvoltării exagerate a vegetaţiei acvatice, cu efecte negative asupra productivităţii piscicole şi asupra posibilităţii pescarilor de a găsi locuri de pescuit. Dezvoltarea sufocantă a vegetaţiei acvatice este legată de multe ori de influxul de substanţe nutritive provenite din apele de ploaie care se scurg de pe terenurile agricole pe care s-au folosit îngrăşăminte chimice. Sau de faptul că, în unele bălţi, peştii primesc un supliment de hrană, care nu este consumată în totalitate şi, descompunându-se, duce la creşterea influxului de substanţe nutritive. Aceste dezechilibre nu se rezolvă de la sine şi atunci trebuie intervenit.Un studiu efectuat în peste 100 de lacuri din Arkansas, SUA, ajunge la concluzia că folosirea amurilor pentru controlul vegetaţiei submerse este superioară metodelor chimice, mecanice sau absenţei acestui control. Lacurile mici sunt mult mai sensibile la distrugerea vegetaţiei submerse, comparativ cu lacuri de mii de hectare, în păstrarea unei comunităţi piscicole stabile.

Amurii, însă, nu consumă toate speciile de plante acvatice şi s-ar putea ca folosirea lor să nu dea rezultatele scontate. S-ar putea ca ei să elimine doar unele specii, permiţând altora să se înmulţească în exces. În funcţie de oferta de plante şi de locul în care au fost introduşi (ape temperate, subtropicale sau tropicale), amurii preferă anumite specii de plante. S-a observat că, în general, criteriul principal de selecţie este accesibilitatea şi uşurinţa de masticaţie, în detrimentul calităţilor nutritive ale plantelor respective. În Statele Unite ale Americii, plantele favorite ale amurilor par a fi Chara şi Hydrilla, în timp ce în Europa preferă Elodea (ciuma apei), de asemenea o plantă exotică, pătrunsă în ultima sută de ani în apele noastre. Pentru eliminarea surplusului de plante avatice cu ajutorul amurilor, s-au evidenţiat mai mulţi factori de care trebuie să se ţină cont: adâncimea şi temperatura apei, densitatea de amuri (număr de exemplare pe hectar), mărimea lor, existenţa prădătorilor în apa respectivă, selectivitatea amurilor pentru anumite specii de plante acvatice.

Studiul unui lac american mare (lacul Conroe din Texas, 8100 ha) populat cu amur (o medie de 74 de peşti pe hectar), în scopul reducerii ponderii vegetaţiei acvatice, a arătat că într-o primă fază concentraţia nutrienţilor (fosfor şi azot) a crescut, iar transparenţa apei s-a redus cu 40%, ca urmare a creşterii ponderii fitoplanctonului (alge unicelulare). După ce amurii au eliminat mare parte din vegetaţia acvatică, formată din plante acvatice superioare (macrofite), locul lor a fost luat de fitoplancton, ca principal producător de clorofilă. Zooplanctonul nu a fost influenţat de această schimbare în primul an şi jumătate, după care populaţiile de crustacee, care compun zooplanctonul, au fost reduse de extinderea ponderii speciilor de peşti planctonofagi. Şi structura pe specii a ihtiofaunei lacului s-a modificat. În orice caz, în primii şapte ani de monitorizare de după introducerea amurului, numărul total de specii a scăzut. Acest lucru nu este valabil pentru toate lacurile. Sunt exemple de lacuri monitorizate 10-15 ani după introducerea amurilor, în care nu s-au observat modificări serioase ale structurii pe specii. Putem considera că eliminarea pe termen lung a unei mari părţi a vegetaţiei acvatice, ca urmare a introducerii amurilor, nu duce neapărat la reducerea populaţiei piscicole, dar este posibil şi acest rezultat.

Studiile efectuate în Anglia au relevat că prezenţa moderată a amurilor, care au consumat o parte din vegetaţia acvatică, s-a dovedit benefică pentru populaţiile de plătică şi lin, care au putut căuta mai uşor hrana în zonele libere create. În plus, accesul peştilor la zooplancton s-a uşurat din aceeaşi cauză. Acest lucru sugerează faptul că folosirea amurilor pentru controlul moderat al vegetaţiei acvatice poate fi o variantă satisfăcătoare pentru îmbunătăţirea productivităţii habitatelor acvatice. Există însă şi specii asupra cărora prezenţa amurului acţionează negativ. Studii efectuate în Rusia au dovedit efectele negative ale prezenţei amurului asupra populaţiilor de ştiucă, biban, babuşcă şi caracudă, mai ales datorită distrugerii vegetaţiei acvatice în care aceste specii găsesc adăpost, cu care se hrănesc sau în care se reproduc.

Nu putem să nu remarcăm faptul că popularea cu sânger, peşte care consumă fitoplancton format din colonii algale, mai puţin prizate de speciile native, a contribuit la reducerea efectelor negative provocate de eutrofizare, prin reducerea ponderii algelor. Cum eutrofizarea este un fenomen curent în apele supuse influenţelor antropice popularea cu sânger s-a dovedit o variantă viabilă.

În loc de concluzii
Dacă prezenţa amurului în iazuri nu deranjează pescarii, acesta fiind chiar unul dintre cei mai căutaţi peşti, nu acelaşi lucru se poate spune despre novac şi sânger, care nu răspund la momelile pescarilor, datorită modului lor filtrator de hrănire. Cel puţin novacul, care consumă preponderent zooplancton, este un concurent de temut pentru speciile de interes pentru pescuitul sportiv. Cu cât mai mulţi novaci într-un iaz, cu atât mai puţină hrană pentru speciile zooplanctonofage native, care îşi reduc abundenţa şi ritmul de creştere. Sângerul, care consumă în special fitoplancton reprezentat de alge multicelulare, mai puţin consumate de alte specii, influenţează mai puţin sursele de hrană ale celorlalte specii native. Scoicarul prin regimul său de hrană contribuie de asemenea la spolierea resurselor trofice utilizate de speciile native.

Cât despre prezenţa ciprinidelor chinezeşti în apele naturale, ei se întâlnsc deja pe tot cursul Dunării şi în Deltă, ca şi în segmentele inferioare ale râurilor mari. Este posibil să se reproducă în unele zone din apropierea Dunării, iar dezvoltarea lor explozivă contribuie la accentuarea regresului speciilor indigene. Cum eliminarea lor este practic imposibilă, nu putem spera decât că speciile native vor rezista asaltului şi că ecosistemele acvatice vor absorbi „şocul” şi se vor adapta.

[miska]

interesant

[mircea62]

Ma intreb daca cei ce administreaza apele romane si proprietarii de amenajari piscicole iau in serios aceste lucruri. Nu cred ca nu sunt la curent cu ceea ce scrie in articol.

[bitonc]

chinezescul ar fi bun pe lacurile din bucuresti unde se bracuneaza intensiv.poate ar face fata cu ritmul de crestere.