Din nefericire braconierul satului exista - fapt pentru care va respect punctul dvs. de vedere - Ce e de facut? Simplu, nu cumparam peste. Suntem destul de bine pregatiti sa prindem macar si un caras pe care sa-l mancam "linistit in ...DELTA!"zamfi scrie: Ahhh, scuze ca imi scapa ceva:sa luati si bani sa cumparati peste de la braconierul satului ca sa aveti de borsul ala de bateti sute de km sa-l mancati linistit in ...DELTA!
Dormi linistita natiune
Ar mai fi o varianta, ca sa ma citez de data asta pe mine voi adauga cu permisiunea dvs. un mic fragment din
PE DUNĂREA VECHE – la nea Sioma - articol publicat în revista "PESCAR MODERN" nr. 84
"Nimic nu se poate compara cu aventura unei săptămâni la pescuit, petrecute undeva, cândva, cu prietenii de-o viaţă, în locuri cu adevărat izolate, cu avantajul eventual al practicării diferitelor tehnici fără să te muţi cu tot echipamentul pe distanţe mari, iar atunci când revii la cort, seara, să te aştepte o masă caldă, cu un meniu grozav, din peşte proaspăt cu arome deltaice şi voia bună a celui care te găzduieşte. Momente deosebite care îţi rămân pe suflet pentru totdeauna. Peste iarnă vei avea în mod sigur încă vii, fiorii partidelor de pescuit, vei visa la bolboroseala ceaunului din cujbă, la seabla (un fel de tavă), cu frunze de stuf pe care odihneau la cină peştii aburinzi, toate acestea fiind suficiente motive de doină la gura sobei.
Delta Dunării: aici s-a scris istoria pescuitului sportiv de la noi, aproape că nu mai avem ce să ne spunem unii altora şi totuşi există un loc, deosebit, unic chiar, Dunărea Veche, unul din puţinele locuri care nu sunt în proprietate particulară, începând de la Mm 8+900, intrare de pe Canalul Sulina până la canalul Magearu. Pe undeva pe la mijlocul distanţei o mică gospodărie, o fermă de animale, unde bătrânul nea Sioma îl găseşti aproape mereu trebăluind pe lângă modesta lui locuinţă. Deretică o plasă veche, un talian care a mai putrezit pe ici pe colo sau coseşte fânul pentru vite, iar la prânz când soarele dogoreşte se mai odihneşte un pic la umbra aplecătorii, unde la cujba improvizată ne prepară nouă orăşenilor o masă din peşte ce va fi în mod cert stropită cu votcă din belşug la cina de taină, când îl vom mai iscodi de una de alta astfel ca a doua zi să fim siguri că o dată bine sfătuiţi, vom scoate la lumină monstrul. Moşul hâtru, nu se lasă cu una cu două, te măsoară bine înainte să-ţi destăinuie locul “gropii”, te cântăreşte în aşa fel că la un moment dat îţi zici în barbă dacă nu cumva tu eşti cel mai întrebat şi uite aşa mai scoţi o sticlă de votcă să-i poţi dezlega limba moşului. “Dai boh na icranu” spune de fiecare dată moşul când ridică paharul, adică un fel de rugă prin care bunul Dumnezeu să ne dea peştele cel mare cu icre iar noi ceilalţi îi întoarcem urarea.
E aici de multă vreme, fost marinar, mai târziu un fel de paznic al unui parc de nave ruginite, eşuate până mai anul trecut în zonă. Navele au fost luate pentru fier vechi rămânând în locul lor gropile pe fundul apei. Acolo şi azi mai vine crapul bostănos să caute o scoică de el ştiută, acolo-n groapă nădim noi şi de cele mai multe ori rotofeiul nu se lasă mult aşteptat...."
As mai adauga faptul ca nicicand batranul Sioma nu ne va cere ceva anume pentru borsul de peste pe care ni-l ofera fie doar pentru si in sanatatea lui.