Cu tata la babusca… by Vijelie

Zi frumoasa de primavara devreme…

Anul acesta a fost darnic cu noi in ceea ce priveste temperatura. Gradele au fost miloase cu pescarii care s-au scuturat de hainele groase si de resturile de zapada si s-au avantat care unde stia in cautarea pestilor activi in aceasta prima parte a anului. Eu am facut cea mai buna alegere posibila si anume o partida de pescuit cu tatal meu cu care, la drept vorbind nu am mai pescuit de ani de zile… o mare greseala din partea mea avand in vedere ca el este omul care m-a facut pescar. El m-a indrumat si sustinut in primii ani de pescuit pana mi-am luat zborul spre pescuitul de performanta. Sa revenim insa la partida noastra…

Am ales sa iesim la o partida de babusca pe un lac de acumulare care nu duce lipsa de aceasta specie.Am inceput pregatirea cu jumatate de kilogram de boabe de porumb concelate, jumatate de kilogram de arpacas fiert si usor aditivat cu capsuni Benzar, o punga de ice mix Benzar si un kilogram de nada crap/caras dat prin rasnita pentru a-i face granulatia mai mica. Ca momeala am luat un borcan de porumb dulce, viermi si cateva larve de libelule.

babusca-nada-viermi-casteri

Stiind ca acolo sunt babusti mari am decis ca in carlig sa folosesc cat mai mult boaba de porumb . Ard de nerabdare sa vina dimineata si sa il iau pe tatal meu de acasa. Suna ceasul, imi iau bagajele cu grija sa nu uit ceva si le duc in masina. Plec si in 20 de minute ajung la blocul in care locuiesc parintii mei. Cu toate ca am ajuns cu 10 minute mai devreme tatal meu “batea plantoane” la locul stabilit. Ne salutam, ii pun undita si geanta in masina si plecam la drum. Pe drum discutam verzi si uscate avand grija ca subiectul principal sa fie pescuitul cu micile sau marile noastre aventuri. Ne aducem rand pe rand aminte de partidele facute la Trei Brotaci pe cand pescuiam cu bold indoit si ata de papiota…de partidele in care l-am cunoscut pe nea Florica Petrache…, minunatele sezoane petrecute pe malurile Argesului alaturi de atatia pescari care acum nu mai sunt printre noi, dar care sunt sigur ca ne vegheaza  zi de zi de pe alte meleaguri unde speram ca s-au reunit si fac partide de pescuit de invidiat.

 

Din vorba in vorba ajungem la balta unde, de cum oprim, apare paznicul care ne cere sa cotizam, lucru pe care il facem fara sa comentam avand in vedere ca am venit sa ne simtim bine si nu sa ne stricam ziua  de dimineata. Ne alagem cate un loc al 5-6 metri unul de celalalt si facem o nadire cu amestecul de care v-am povestit mai sus. Am avut grija sa il fac mai umectat pentru a nu lasa o dara prea mare stiind ca zona respectiva tinea si foarte mult oblete. Cat mai barfim si noi 10 minute incep sa apara rand pe rand capturile.

Chiar daca apa este rece trasaturile babustilor la boaba de porumb sunt destul de decisive. Tata pescuieste cu o varga de 6 metri, fir de 0,12 mm, pluta de 1,5 grame cu chila si antena fina si cu carlig numarul 16 de la Drennan.  Eu dau cu o varga de 5 si cu una de 6 metri. Cea de 5 echipata cu nailon de 0,10 mm, forfac de 0,08 mm, pluta de 0,8 grame si carlig numarul 18 fine megot de la Drennan. Varga de 6 metri este echipata  cu fir de 0,14 mm, pluta de 1,5 grame si carlig de 12 chab de la Drennan.

Aceasta din urma este o montura mai puternica si o sa stea “blocata” toata ziua pe boaba de porumb pe cand varga de 5 metri o sa fie undita de lucru cu viermusi si larve de libelula.  Partida este una cu noroc deoarece nu am fost deranjati de nimeni toata ziua iar pestele a fost receptiv la nada si momeala noastra.

Am avut zeci sau sute de muscaturi de fiecare, aceasta facand ca timpul sa se scurga fara sa ne dam seama.  Avem grija ca ca la 10-15 minute sa intretinem zona nadita cu cate 3-4 placintute de marimea unei nuci pentru a mentine interesul pestelui si al face sa stea in zona.

Imi pare bine ca am ales sa merg la pescuit cu tatal meu care anul acesta implineste 72 de ani. Timpul trece si in viata ca in partida nostra…repede ca o sclipire! … acum ajungem acum trebuie sa plecam… acum ne nastem si acum ne apropiem de sfarsit de drum.
Singurul lucru pe care il putem face este acela de a incerca pe cat posibil sa avem o viata cat mai simpla din care sa nu lipseasca pasiunea noastra. In cazul nostru pasiunea nu este bautura sau tutunul ci aceasta indeletnicire superba pe care o aveau si stramosii nostri si anume pescuitul.

captura-zilei

Cum ziua este pe terminate ne apucam  sa strangem betele si sa facem cateva poze pentru posteritate cu capturile noastre. Odata terminata sesiunea foto  incarcam bagajele in masina si o luam spre Bucuresti multumiti de aceasta zi minunata primita in dar de la Dumnezeu.

Multumim cerului si naturii ca suntem sanatosi si ca am avut o zi cu capturi pe cinste din care de vor infrupta mai multi batrani. In incheiere nu imi ramane decat sa va urez… fire zbuciumate !

Autor

Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

  1. Pana la urma, acestea sunt cele mai frumoase momente si de care ne aducem aminte cu nostalgie. Si eu obisnuiesc sa merg cu tatal meu destul de des. Pana la urma ii sunt si eu, la fel de dator ca ”m-a pricopsit cu darul pescuitului”. Si pe buna dreptate, si acum, pe malul baltii, se bucura exact ca si un copil, abia asteptand sa-si vada sculele in apa, respirand aerul curat si etern al baltii, savurand cu toata fiinta orice clipa a partidei de pescuit…Fire intinse va doresc…!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


Populare acum