Crampe hibernale

V-ati gandit repede la senzatiile neplacute de dupa sarbatorile de iarna dar nu despre asta e vorba. Ma gandeam la toate cate le framantam in minte pana da coltul ierbii si dispare ultima pojghita de gheata care ne tine departe de malul apei. Crampele astea cerebrale ne dau mai mult de furca decat stomacul si tot rasucim intrebarile la care nu avem inca raspuns, pe toate partile, incercand scenarii si ipoteze din cele mai variate.

Cat o sa fie taxa anul asta? Ei da, buna intrebare. Sa facem consideratii: in ultimii ani ANPA nu a crescut exagerat suma destinata permisului dar… si acum urmeaza… nici din alocatia copiilor nu s-a taiat, nici din pensii, nici din salariile bugetarilor, nici TVA-ul nu era 24%, nici impozitele, nici preturile… si parca nici noi nu aveam grimasa asta dureroasa de neputinta (ah ce crampa!) si atunci ce i-ar determina sa lase aceeasi taxa modica? Respectul fata de pescari? Bunul simt? …Vorbe mari si ma tem de ce e mai rau, ca ne vor transforma in braconieri fara voie. Asociatiile au inceput sa anunte tarifele. Mmm, inca rezonabile dar sunt ONG-uri, merg pe situatie de criza, pe intelegere la nivel de grup marunt. Patronii de balti? Eeee, aici e alta mancare de peste si asa cum spun eu intotdeauna, la ei functioneaza legea cererii si a ofertei. Cresc sau scad (???) pretul in functie de aglomeratia de pe balta, desi unii ne-ar planta din 2 in 2 metri doar sa inghesuie cat mai multi… bani in buzunar. E foarte adevarat ca si noua ne place sa ne inghesuim, sa prindem locurile „legenda”. Pai cum sa nu profiti ca patron de pasiunea asta de-a dreptul patologica?! Asa ca aici vorbim despre o certitudine. Preturile raman cel putin la fel (de mari). Asta e o crampa permanenta.

Prohibitia. Lunga, scurta, cum o sa fie? Spinningarii au deja cateva crampe date de zvonurile venite de pe la colturi, legate de extinderea duratei de imperechere a stiucii. Se zvoneste ca dintoasa ar pofti si la Valentine’s day si la Dragobete anul asta. …Iubire mai lunga, asteptare pe masura. Noi, ceilalti pescari, ne guduram pe langa icoane sa se dezghete apa repede, sa apucam macar 2-3 saptamani de muiat firele in garla si ne da asteptarea asta niste crampe…

Magazinele inca ne imbie cu discounturi. La produsele care nu s-au vandut in ultimii 2 ani se face un discount de 50% din adaosul comercial de 300% si gata chilipirul. Aaaa… 300% am zis? Da, la unele produse de provenienta autohtona, cam asta e un adaos minim. Cat tine. Cand aflam pretul real de achizitie ne apuca toate crampele dar deja suntem clienti fideli de ceva vreme si nu ne ramane decat sa ne consolam cu gandul ca traim in Romania si tunul e uniform repartizat la nivel teritorial, cu alte cuvinte si-au luat-o si altii.

Si ar mai fi multe, de exemplu: cat o sa ne coste imbunatatirea sau schimbarea echipamentului?; la ce concursuri sa ne bagam (daca ne ajung banii si timpul)?; ce gogosi sa mai vindem nevestei ca sa iesim cat mai des la pescuit (unii, in disperare de cauza isi lasa chiar cardurile pe mana doamnelor)?; batrana si credincioasa masinuta, mai tine inca un sezon?; ce nada minune a mai aparut?; cum sa facem sa dam intr-unul mare? cum ne invartim liberele s-o punem de-o delta mai pe toamna? si cate altele. Crampe, crampe… toata iarna.

La toatea astea am un singur paleativ pentru voi. Luati o doza de infopescar pe zi si timpul trece mai usor.