…boala grea

5 februarie. -5 grade si vant neasteptat, dupa o perioada de multe zile de acalmie, care sporeste senzatia de frig, obligandu-ne pe toti sa stam cu fata pe o singura directie, la fel ca ciucurii de zapada formati pe suprafata alba a lacului. Adunati la prima ora la Greaca-Cercani, la strigarea de „lupta” a Asociatiei Pescar Sportiv, peste 40 de pescari mascati pana la ochi, ne adunam in jurul organizatorilor si a prietenoasei gazde, George Mihaila… , care ne servesc cu intaritoare matinale – tuica fiarta sau ceai fierbinte, dupa preferinta.

Ghicesc mai mult dupa statura silueta lui Marian Constantin si ma apropii sa-l salut. Imi raspunde razand, mascat cu cagula si ochelari de soare, amuzat de faptul ca sunt printre putinii care l-au recunoscut deghizat asa.

Oricum, ne studiem indelung cu totii inainte de a izbucni in urari prietenesti, pentru ca gulerele, caciulile si fularele lasa prea putin sa se vada din obrazul fiecaruia. In fine, cu speranta ca buletinul meteo nu ne inseala si ziua va aduce in sfarsit o incalzire usoara in perioada urmatoare, se impart si libelule fiecarui participant si ne lasam pe gheata.

Fiecare grup o ia in directia catre care banuieste ca ar putea ierna pestele, cunoscatorii baltii cautand zonele cu agatatura, tevile sau stalpii cu sarma ghimpata, in speranta de a nimeri cat mai aproape de bancurile de pesti. Regulamentul spune ca puncteaza numarul pestilor, indiferent de greutate. Un crap de 3kg fiind egal cu ghibortul. Dar nimeni nu se gandeste acum la asta. Miza e alta pentru toti. Suntem impreuna la pescuit si asta face totul.

Nu are rost acum sa va povestesc in amanunt cum, unde si cu ce a pescuit ficare. Un singur episod e demn de consemnat din acest punct de vedere.

Intru si eu pe gheata impreuna cu George Mihaila si cu Luci care ne filma in timp ce ne indreptam catre un grup de copcari.

Termin interviul si ma alatur grupului in care lider la glume era Marian Constantin. Ocupasera un loc strategic, undeva in apropierea malului opus locului de adunare si chiar la 1m de aliniamentul unor stalpi scufundati, imapanati cu sarma ghimpata. Teoretic loc bun, pasibil sa tina peste. Cu toate astea, nicio miscare.

Marian, pesemne putin strapuns de vantul taios care inca nu lasa soarele sa urmeze incalzirea prognozata, zice: „Ce caut eu oare aici? Nu-mi statea bine acasa la caldura? Cred ca am inebunit de tot, sa tremur aici pe balta. Nici macar nu sunt pescar de copca.” Ei bine, raspunsul prompt l-a lasat fara cuvinte. Dupa nici 30 de secunde, il vedem sarind de pe scaunel, tipand: „L-am prins! Baaai, ia uite cat e de mare!” Jumatatea de metru de lanseta se incovoaie si icneste dar temperatura apei nu permite pestelui sa opuna rezistenta prea mare, asa ca buzele carnoase prevazute cu mustatiale ciortanului isi fac aparitia imediat pe deschiderea cat o cana in care clipoceste apa. Intrebarea e daca are loc si cocoasa pe acolo. Cu un pic de ajutor este saltat in aer, trofeu deasupra capului, o frumusete argintiu-portocalie, saltat binisor de un kilogram.

Gata, cu asta a fost convins si ultimul sceptic. Desi nu s-a mai consemnat alta captura notabila si Marian si-a adjudecat trofeul, desi s-au prins doar putin peste 3m de peste, cum glumea Pauletta la final, microbul a invins frigul.