Lufarul

Lufarul (Pomatomus Saltatrix, fam. Pomatomidae) este raspandit in zonele calde si temperate ale Oceanului Atlantic, Oceanul Indian, Marea Mediterana, Marea Azov si Marea Negra. Dezvoltarea sa medie este de 30-50 cm (2-3kg), iar cea de exceptie, circa 110cm (25kg). Se remarca printr-un corp robust, acoperit de solzi marunti, subtiri, capul mare, turtit lateral, botul scurt, gura relativ mica, oblica, cu dinti nu prea inalti dar puternici si ascutiti; inotatoarele dorsale sunt unite. Spatele sau este cenusiu cu reflexe albastrui, iar restul corpului argintiu. Inotatoarele au o culoare cenusie spalacita. La baza fiecarei pectorale se afla cate o pata negricioasa.

lufarul1

Este un peste de card, extrem de rapace, urmarind permanent bancurile de scrumbii, stavrizi, hamsii, sardele, aterine, din care adesea sfarteca peste nevoile sale normale de hranire. Se reproduce si de-a lungul litoralului nostru, in apele pelagice, cand apa este mai calda (circa 20°C). In stare de puiet se hraneste cu crustacei si moluste, pentru ca ulterior sa consume cu lacomie exclusiv pesti, avand un ritm de crestere rapid (de la circa 7cm in prima toamna de viata, la aproape 20 cm in cea de-a doua). Poseda o carne alba de foarte buna calitate, ce poate fi consumata atat proaspata cat si afumata.

    Pescuitul industrial se practica cu talianele, iar cel sportiv cu undita si lanseta, cele mai bune rezultate fiind cu barca. Momelile pot fi naturale (un stavrid, un macrou, sprot, etc.) pe carlig marin nr. 1/0, 2/0 cu tija lunga, sau o lingura oscilanta argintie grea (circa 70gr) imitand un stavrid sau o sardea (gen Pilker). Avand in vedere falcile taioase ale lufarului, detasarea carligului sau a nalucii din gura acestuia trebuie sa se faca cu ajutorul unui clestisor, altfel pescarul neprevazator poate capata rani serioase la degete cu acest prilej.

czm

Autor

Articolul precedent
Articolul următor

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


Populare acum