Crapul

   Crapul (Cyprinus Carpio) este reprezentantul de frunte din familia Cyprinidae, cu o larga raspandire in apele dulci, dar nu reci, din mai toate continentele. In lungime obisnuita de circa 40cm (2kg), poate ajunge la peste 1m si aproape 50kg. Se caracterizeaza prinntr-un corp alungit, comprimat lateral, cu solzi mari, gura subterminala, oblica, buze groase si patru mustati. In ansamblu, crapul „clasi” (salbatic) este mai lunguiet, iar cel de crescatorie este mai inalt; de asemenea, lipsa partiala sau aproape integrala a solzilor este specifica tot crapului selectionat de crescatorie, care se remarca si printr-un procentaj remarcabil de grasime. Culoare crapului pe spate este negricioasa, combinata cu nuante verzui, brune sau cenusii; pe flancuri poate fi auriu, galbui sau ruginiu, iar pe abdomen alb-galbui. Crapii de ape statatoare au un colorit mai intunecat, in timp ce confratii lor din ape curgatoare se disting prin nuante aurii, mai deschise; crapii de crescatorie poarta si ei nuante mai deschise decat exemplarele ce vietuiesc in ape tulburi, mocirloase. Inotatoarele crapului pot fi brun-portocalii sau rosietice, indeosebi la cel crescut in ape mai curate.

Peste omnivor, se hraneste cu larve de insecte din malul pe care il scormoneste, cu scoici marunte, oua de broaste, tulpini de plante,etc. Cand atinge proportii mari, iar hrana obisnuita nu ii mai ajunge, recurge si la consumul de diversi pestisori. Carnea sa este placuta si se consuma in forme variate (fiarta, fripta, saramura, afumata,etc.), avand o mare valoare economica, la care contribuie si faptul ca poate fi cultivat cu rezultate optime, in bazine special amenajate. Dintre speciile intalnite in tara noastra, amintim:

Intrucat din diverse cauze (revarsari de ape sau lucrari hidrotehnice) unii crapi de cultura dirijata au ajuns in apele celor salbatici, putem intalni la ora actuala si pesti „hibrizi” (corcituri) printre care si Ctenul, crap care seamana atat cu cel chinezesc (Ctenopharyngodon Idella) ca aspect general (forma, pozitia gurii, mod de hranire) cat si cu cel autohton (solzi, carnea sa mai ferma si categoric de calitate superioara).

Pescuitul sportiv al crapului se practica indeosebi cu lanseta, la care firele, carligele si momelile ocupa o vasta varietate.

Lanseta de crap

• Varga cu lungimea 3-4 m, robusta, cu inele rezistente, actiune medie si rezistenta la aruncari cu greutati de circa 40 -120 gr;
• Mulineta cu tambur incapator, pentru fire de 0.25-0.50 (minim 100m), va trebui sa posede un angrenaj rezistent la solicitarile impuse de capturi grele si un dispozitiv de reglare a franei de tambur, pentru a putea preveni ruperea firului supus la tractiuni si socuri dintre cele mai serioase. O viteza medie de recuperare (4:1) este suficienta pentru pentru nevoile curente de pescuit la crap;
• Firul trebuie sa fie de calitate, rezistent, dar nu prea gros – 0.30mm este suficient pentru ape statatoare; firele de 0.40 – 0.50 sunt justificate rareori la Dunare, Somes,etc. cand avem certitudinea unor solicitari intr-adevar de exceptie;
• Carligele cu nr 6-1 acopera o vasta arie de nevoi, formatul lor depinzand in esenta de momeala utilizata. De regula, pentru momeli fusiforme (rame, lipitori), carligul va avea tija mai lunga, iar pentru momeli relativ rotunde (cocoloase, cuburi demamaliga, porumb, boilies, etc..) tija va fi mai scruta, insa baza mai larga. Daca nu se specifica destinatia de catre fabricant, genul „ROUND” sau „ALL-ROUND” va satisface pe deplin nevoile oricarui pescar;
• Montura (forfacul) destinata pescuitului la crap este „de fund„, deci cu plumb final sau culisant, cel mai indicat fiind cel cu momitor (feeder) culisant intre 2 strune. Piata libera si cea organizata asigura la preturi rezonabile spirale (arcuri) lestate (ingreunate cu plumb) sau nelestate. Daca fundul este pufos si cu vegetatie deasa, avand perspectiva ingroparii carligelor cu momeala in namol sau vegetatie, vom folosi naditoare 9arcuri) din sarma usoara (aluminiu) neplumbuite; daca fundul apei este destul de dur si fara vegetatie, vom folosi abundenta, vom folosi naditoare lestate, mai ales daca dorim sa avem lanseuri lungi, iar dupa disparitia nadei de pe arc, montura sa nu fie rostogolita de valuri sau curenti. Forfacul trebuie sa aiba o lungime cuprinsa intre 8 si 20 cm, pentru ca distanta dintre naditor si momeala din carlig sa fie cat mai mica, in raza de observatie a pestilor. Mai mult de 2 carlige constituie o risipa nerentabila si un pericol sporit de agatare a cioatelor, vegetatiei si in final chiar a plasei minciogului, aceasta din urma ducand la scaparea pestilor. Recomandarea noastra totusi este sa folositi un singur carlig pentru a reduce la minim pericolul agatarii de elemente nedorite.

Nadirea crapului

Nadirea este atata de importanta incat aceasta faza distincta de pescuit nu trebuie neglijata niciodata. Cu cat crapul este de talie mai mare, mai batran, asadar deprins cu amagirile dusmanului sau principal – Omul -, cu atat inselarea vigilentei sale trebuie sa se faca cu mijloace mai eficiente. Nada plasata cu mana, cu prastia, cu cobra, cu sacul din barca, cu navomodelul sau cu nada atasata feeder-ului de la forfacul de la lanseta, trebuie sa convinga crapul ca nu se afla in primejdie. Diversele amestecuri de fainuri si seminte zdrobite (fierte sau nu), cantitati variate de srot si graunte (porumb, ovaz, orz, mazare, in), bucatele de rame amestecate cu pamant, pelete, sparturi de boilies,etc.. pe care le punem la dispozitia pestelui, adesea zile la rand intr-un anumit loc, il obisnuiesc pe acesta sa se infrupte fara teama din ele, pentru ca …. la un moment dat , printre acestea, sa se afle si carligul cu momeala noastra. Chiar in Delta Dunarii sau in alta apa cu o densitate buna de crap se poate observa o deosebire mare intre frecventa capturarii crapului cu nadire si cea fara nadire. Deci nadirea trebuie considerata o practica obisnuita in pescuitul crapului.

Agatarea si obosirea crapului

Agatarea crapului, desi este caracterizata prin fermitate, nu este identica cu cea de la alti pesti. Putem insa distinge doua faze semnalate de bambina, avertizor sau varful lansetei:

In concluzie, pescuitul crapului nu inseamna fire groase, carlige mari, vergi grele si mulinete cat mai mari, cu viteza de recuperare ultra rapida. Firele, chiar daca sunt subtiri (ex. 0.25mm) nu pot fi rupte daca batul lansetei este suficient de elastic iar frana de tambur a mulinetei este reglata. Obosirea crapului poate dura de la 5-10 minute pana la aproape o ora, in cazuri exceptionale; pentru aceasta nu avem nevoie de o viteza de recuperare de 5:! sau 6:!, ci de apropierea lenta, dar sigura, pe baza unui pompaj rabdator. Uneltele si calitatea acestora este importanta, insa priceperile si deprinderile sunt decisive !