Aseara m-am saturat sa stau in casa si am decis alaturi de „jucaria mea” sa dau o tura pe raul din spatele casei. M-am imbracat cat de cat si am pornit la drum cu ganduri mari inarmat cu o undita, cativa viermusi si cateva rame. Arma de baza insa era aparatul de fotografiat cu care eram sigur ca o sa “prind” ceva.
Am ajuns la rau si de cum am pus piciorul in zapada mi-am adus aminte de o vorba celebra a unui monstru sacru din filmul Operatiunea Monstru’:… “cand m-am trezit de dimineata si m-am uitat pe luciul apei mi-am zis: azi… canci” …HAHAHAHAHAHA .
Tot asa am gandit si eu in clipa aia si am inceput sa calc prin zapada ca o pisica care tocmai este obligata sa mearga prin apa. Am aruncat niste viermi mai vechi sub niste pomi cazuti pe apa, am citit pozitia cam cum sa dau sa imi intre montura sub pom unde banuiam ca este barlogul clentoiului, am facut toate calculele si cand am terminat pregatirile mi-am dat seama ca am inghetat atat de tare ca nu puteam sa desfac nici husa de la undita barem sa stau la un pescuit. Asa ca am lasat undita la locul ei pe bancheta din spate a jucariei si am luat aparatul de fotografiat hotarat sa nu ma intorc acasa fara cateva “capturi” in traista.
Dupa ce am facut si un pic de offroad prin zapada, am bagat cateva cadre superbe cu raul la apus. Satul de atata congelat am pornit spre casa cu gandul sa descarc cat mai repede capturile “din aparat” sa nu se strice.
Sa nu ziceti ca sunt egoist si ca am inghetat singur va arat si voua cateva trofee, macar vazand zapada din ele sa va clantane si voua dintii, dar nu de frig ci de placere .
Apus Bucsani iarna, zapada si copacul mare dinspre rau
Jucaria mea
Apus pe rau
no comments
