– Mergem la Vulpoi.
– La ce ora plecam?
– Pai… zic sa iesim pe la 5 din Bucuresti, sa prindem drumul liber si ajungem numai bine cand se lumineaza, zice George.
– Ok! Suna-ma cand iesi pe usa, sa fiu sigur ca nu dorm bustean si nu aud ceasul.
Inutila ingrijorarea, pentru ca rar mi se intampla sa pot dormi inaintea unei partide de pescuit. Intotdeauna mai gasesc ceva de strans, de reglat, de mosmondit si ma trezesc ca e deja 1-2 noaptea. Ce rost mai are sa ma culc pentru 2-3 ore?
M-as scula mai obosit decat m-am culcat. La fel si acum. Pun de o cafea si cum mai ramasesera vreo 3 ore, caut un film bun pe net sa ma tina treaz. Pe la jumatatea filmului suna George:
– Bai, tu dormi? N-am somn si Viorel a zis ca pleaca la 4, nu vrei sa plecam si noi mai repede?
Afirmativ. Termin cafeaua, verific aparatul foto si ies pe usa. Drum lejer de noapte, fara trafic, stele, luna plina (aproape albastra), totul perfect. Prin Voluntari ma suna din nou George sa vada pe unde am ajuns. El cu Viorel aveau un avans de vreo 5 minute si am convenit sa ne intalnim inainte de Dragoiesti, la intrarea pe balta Vulpoi. Pana acolo stiam drumul. Ajungem inca pe intuneric. Viorel, care ne recomandase balta pentru ca mai fusese cu o saptamana inainte acolo, o ia inainte si gasim pe la mijlocul ei trei locuri pe care ne asezam. Le gasim e impropriu spus, mai binezis le alegem, deoarece suntem singuri pe tot malul. Ne apucam sa ne desfacem sculele la lumina din ce in ce mai viguroasa a zorilor.
Balta Vulpoi arata bine, cu malul destul de accesibil si cu ceva verdeata submersa si lastaris de papura pe margine. Drumul e suficient de bun chiar si pentru masina mea cu garda joasa. Pe malul de vis-a-vis stuf si din loc in loc pomi, unii chiar coborati pina in papuris, aplecati deasupra apei. Spre mijlocul apei, undeva inspre capatul ingustat al baltii, zarim razletite cateva palcuri de stuf, loc tentant de altfel dar apa pare mai mica acolo. Pe zi se vede mai bine si observ in diagonala baltii fata de noi, vreo 3 unditari. Balta Vulpoi nu e mare, are 750m lungime si latimi intre 45 si 80m dar arata bine. Se pescuieste de pe un singur mal si nu sunt locuri clar demarcate. Le ghicesti pe cele bune doar pentru ca sunt mai batatorite de cei dinaintea ta.
Aruncam monturile in apa cu incredere si speranta in ceva capturi. George, pescar de fitofag declarat, vizeaza tenul si crapul. Viorel, amator „profesionist”, da la bomba la tot ce misca. Nu-mi fac griji in privinta lui, nu va lasa niciodata baltile fara peste, asa ca nu-l critic. E un companion simpatic, foarte saritor si mi-e drag sa merg cu el la pescuit. Rasare soarele si atmosfera devine din ce in ce mai calda. Am doua lansete aruncate aproape de malul opus, cam la 70m. Apa e ceva mai adanca in zona aceea si fundul pare ferm, nisipos. Strapazanii involbureaza din cand in cand locul. Pe langa lansete, pe care le-am lasat in seama avertizorilor sa le pazeasca, mai am un feeder cu care sper sa capturez niste carasi. De fapt pentru asta venisem la Vulpoi, sa ma distrez cu feederul.
Asadar nada combinata cu viermusi si boabe de porumb din conserva, naditor, montura pe monofilament de 0,12 si un carlig nr.10 cu viermusi sau boabe de porumb, aceasta e reteta pe care o folosesc. Timpul trece, caldura incepe sa deranjeze deja si senzorii se incapataneaza sa ramana linistiti. Viorel a luat doi carasi, George unul, eu… pauza.
Soarele amiezii instaleaza canicula. Vantul abia mai adie si ma strang cat pot sub umbrela, cu nada si toate accesoriile din jur. Balta Vulpoi ramane suspect de pustie, pana si unditarii au plecat pe la ora 12. Imi trec tot felul de ganduri negre prin minte dar nu pot sa afirm ca nu e peste. Sub apa se citeste activitate intensa. In zona din apropiere, cam la 20m, unde am nadit pentru caras cu bulgari de nada, cu prastia, tenii pleaca cu valul in cap iar suprafata apei e spuzita de bule, semn ca ceva-ceva tot se hraneste pe-acolo. Un beep timid la lanseta ma face atent. Swingerul se misca abia vizibil si intr-un tarziu ma hotarasc sa o scot. Un rac! Nu-i a buna. Schimb montura si momeala. Aleg un forfac mai lung, cam de 20cm si pun o boaba de porumb mica si un expandat suficient de mare ca sa ridice si acul. In felul acesta scad sansele sa dea un alt rac peste momeala. Cel mult se va ocupa de naditor in timp ce eu pot spera la un ten. Pe la ora 15 Viorel strange. De obicei nu sta prea mult, asa ca raman pe balta doar eu cu George. La scurt timp imi intra un caras frumos la feeder si parca ziua incepe sa devina interesanta. Pana la ora 18 mai iau inca doi si cam asta e toata isprava partidei.
Ne hotaram sa plecam si noi. In timp ce strangem apar pe rand 3 masini cu pescari, apoi la scurta vreme alte doua. In timp ce primii se aseaza in dreptul palcurilor de stuf care-mi facusera si mie cu ochiul, ultimii veniti se opresc in dreptul lui George. Unul il intreaba daca plecam sau acum am venit. La raspunsul lui George ca plecam, tipul se arata uimit: „De ce, ca abia de acum incepe sa traga?!” Intr-o fractiune de secunda George a inteles ce se intampla si a baiguit jenat ca a intervenit o urgenta si nu mai putem sta. Ei abia asteptau sa ne ocupe locurile care, dupa spusele lor, erau cele mai bune de pe balta.
Ei da, Vulpoi e o balta de noapte si am aflat de la pescari ca e chiar foarte buna. Inainte sa plecam ne-a vizitat si administratorul, foarte amabil, pescar pasionat si el, care ne-a invitat sa-i tinem companie cand dorim la o partida de noapte.
In mod ironic, am plecat cu regret de pe o balta care nu ne oferise satisfactii prea mari dar pe care abia astept sa revenim si sa o redescoperim asa cum se cuvine. Ne-am luat ramas bun acompaniati de luna albastra rasarita aiurea prin porumb, privind cu ciuda in urma la sirul de masini care se aliniasera si umplusera intre timp malul. …Poate daca am fi dormit cu o noapte inainte si nu eram obositi…
Bine mai Viorele, sa te duci tu la pescuit pe o balta si sa nu iei informatii complete?!
